Mario Balint
Livni stătea pe terasa casei şi sorbea liniştită cafeaua de dimineaţă. Asculta, firesc, nu, Radio Tzahal, pentru a afla ultimele ştiri din zona ei, dar şi ca să prindă concursul “cine ştie cîştigă”, la care încerca să răspundă în fiecare dimineaţă. Aerul era încă plăcut, deşi vîntul aducea dinspre Ghaza un miros uşor de sulf. “Ce este mare, galben şi nu place kassam-ului”?, sosi şi întrebarea dimineţii. Livni ieşi din melancolie, formă numărul de telefon şi răspunse dintr-o răsuflare: “Merkava”! ” בראבו, אתה מנצח”, Bravo, ai cîştigat, se auzi în difuzor. Fotografia ei va sta pe coperta suplimentului de sabat al Haaretz-ului din această săptămînă. Editura la care lucra se găsea la numărul 44 pe Mivtzah Sinai, o stradă tipică pentru Sderot, o aşezare de 18.000 de locuitori din sudul Israelului. Casele colorate, mici se înşiruie, de-o parte şi de alta a drumului, fiecare avînd lîngă uşă “mezuzah” cu inscripţii din Torah. Deşi e dimineaţă, oamenii par să nu se grăbească să iasă din locuinţe. Din cînd în cînd, o maşină trece pe drum, urmarită doar de lătratul vreunui cîine. Liniştea însă e doar aparentă: Mitvtzah Sinai este strada unde fiecare casă a fost lovită, cel puţin o dată, de rachetele trase din Fîşia Gaza, aflată la numai un kilometru distanţă… Editura era într-o casă cu nimic diferita faţă de cele din jur: o curte mică, o sufragerie spaţioasă în care tronează două acvarii cu peşti, poza unui rabin şi cîteva obiecte religioase evreieşti se găsesc la intrarea în camera răcoroasă. Într-un colţ al încăperii, o uşă metalică trăda existenţa unui mic adăpost antirachetă, construit în urmă cu cîţiva ani. Un televizor, cîteva ventilatoare şi un calorifer electric sînt îngrămădite în “cuşca de oţel”, cum o numeşte femeia. Adăpostul, de 5.000 de dolari, a fost construit după ce o rachetă, trasă din Fîşia Gaza, a căzut exact în curtea casei, provocînd pagube şi dînd complet peste cap activitatea editurii. Era vineri. Dinspre Beit Hanoun se auzea rugăciunea muezinului.
În camera de 16 metri pătraţi, televizorul răsuna sub cuvintele lui Stalone, puţine, scurte sacadate. Loviturile se auzeau şi mai tare. Locul, auster, era îmbibat de fum de ţigară. DVD-uri, piratate, se găseau peste tot, sute, poate chiar mii de filme. Haddad părea că trăieşte doar pentru televizor. Sub patul din dreapta se găseau cîteva zeci de cărţi, în arabă şi în ebraică, pe care le cumpărase, din cînd în cînd, de la librăria din Sderot. Acum, de cînd a rămas şomer, viaţa lui se scurge fără nici o noimă în faţa televizorului. De multe ori, privirea lui răzbătea dincolo de ecran… Muhammed Haddad Bayat se născuse într-o familie sunnită din Baalbek, Valea Bekaa, în sudul LIbanului. În faţa casei avea un castan sub care stătuse de multe ori şi citea poezii. Era cel mai mare dintre copiii unui profesor de muzică, pentru care pianul şi compozitorii germani însemnau totul. Asta pînă cînd armata israeliană a năvălit în Valea Bekaa şi a curmat brutal aripile muzicii, sideral de stranii în acel loc. Viaţa l-a purtat în întreg Libanul, în Iordania şi aici, la Beit Hanoun, unde locuia de mai bine de un an în tabăra de refugiaţi de la Zeitun. Hotărît lucru, însă, viaţa în tabere nu e pentru toată lumea. Haddad simţea că se sufocă, iar viaţa lui se va sfîrşi cîndva în faţa televizorului. De afară, prin geamul spart, se auzea rugăciunea de vineri. Fixă ecranul pe Al Manar, televiziunea Hezbollah-ului. Era tot rugăciunea de vineri. La Beit Hanoun se simţea un uşor miros înţepător de sulf, de la atelierele unde se produceau rachetele Kassam cu care bombardau noaptea oraşul vecin Sderot.
Ce nebunie! Amplificată. Dusă la extrem în fiecare ființă, în fiecare loc, în fiecare piatră care a văzut, la un moment dat intifada. Zilele acestea, Comitetul pentru Protecția Jurnaliștilor, din Statele Unite, publică statistica jurnaliștilor uciși în 2025. Un nou record! 129 de jurnaliști au fost uciși în timp ce își făceau meseria, mai mulți decît în oricare dintre anii de cînd CPJ monitorizează situația, adică 1992! Israelul este responsabil pentru 86 de decese, adică două treimi! Doi din trei jurnaliști au fost uciși de cea mai morală armată din lume!
La rîndul său, Agenția Reuters scrie că uciderea jurnaliștilor a fost intenționată, au fost luați deliberat la țintă. Pe de altă parte, citează organizația Reporteri Fără Frontiere care este de părere că starea globală a presei se află într-o situație dificilă, pentru prima dată în istorie presiunea economică fiind aplicată din ce în ce mai mult asupra mass-media, în întreaga lume. Cine e de vină? E prima întrebare care-ți vine în minte. Vei fi surprins!
Ceva s-a schimbat în ultimii ani și nu a fost declanșat de schimbarea de paradigmă a Administrației 47. Evoluția rețelelor de socializare, jurnalismul cetățenesc, proliferarea companiilor de PR, pactizarea presei cu cei puternici și abandonarea publicului pentru 30 de arginți… nu știu. Știu că de această slăbiciune profită fără să cărtească toți tiranii acestei planete! Și atitudinea jurnaliștilor s-a schimbat. Cel puțin în ograda noastră penibilă în care exagerările țin loc de conduită deontologică și unitate de breaslă. Așa că nu e de mirare că o ziaristă a declanșat o alarmă europeană motivînd că e hărțuită în justiție! Adică, nemulțumitul care s-a simțit defăimat și atacat, a intentat proces împotriva jurnalistului care trebuie să aducă dovezi pentru tot ce a scris despre persoana presupus lezată. Așa e deontologic. Dar, nu, deontologia e doar pentru căței, dulăii preferînd formula de hărțuire în justiție! Opereta proastă este jucată în exces mereu și mereu de aceleași persoane ridicole. Mă apucă sila cînd compar cu clasamentul de mai sus, dar schimbarea de paradigmă vine la pachet cu schimbarea de caracter.
De fapt, dacă stau și mă gîndesc, această schimbare de paradigmă poate fi interpretată exclusiv ca o modificare de limbaj și stil de comunicare. Tranzacționalismul și realismul politic au existat și în ultimii 50 de ani, doar că au fost ambalate în staniolul corectitudinii politice. Nu condamnăm decît pe cei cxare nu sînt capabili să plătească o firmă de PR să învelescă bucata de rahat cu staniolul neprihănirii. Leopold al Belgiei? Katanga? Genocidul armean? Haiti? Kurzii? Paștunii despărțiți de Linia Durand? Subiecte necunoscute și puțin mediatizate în comparație cu nenorocirea poporului ales în Al Doilea Război Mondial! De Nakba știe cineva? Puțini, foarte puțini… de fapt, cu cît conflictul se întinde pe o perioadă mai lungă de timp, uităm care sînt originile acestuia. Disputa este una tactică între Muhammed și Livni. Sînt prea tineri și ocupați să trăiască. Istoria își face loc cu greu în cotidianul fiecăruia, mai repede se aprind de la obiceiuri recente. Modă. Sau doar declarații flamboiante și iresponsabile ale unor oficiali, de exemplu.
Ambasadorul SUA în Israel, Mike Huckabee, spune că ar fi „în regulă” dacă Israelul ar prelua TOT teritoriul din Orientul Mijlociu. De la Nil la Eufrat! El a susţinut, într-un dialog cu celebrul Tucker Carlson, că Israelul are un drept biblic de a prelua controlul asupra întregului Orient Mijlociu, sau cel puţin asupra celei mai mari părţi a acestuia, relatează The Guardian. Mike Huckabee, numit de administraţia Trump şi fost guvernator al statului Arkansas, a discutat cu Carlson interpretări ale textelor din Vechiul Testament în cadrul mişcării naţionaliste sionist-creştine din SUA. Carlson l-a întrebat pe Huckabee despre un verset biblic în care Dumnezeu îi promite lui Avraam că urmaşii săi vor primi teritoriul „de la rîul Egiptului pînă la fluviul cel mare, Eufratul” (Facerea 15:18) . Carlson a subliniat că această zonă, în geografia modernă, ar include „cam, practic, întregul Orient Mijlociu”. „Levantul… Israel, Iordania, Siria, Liban – ar include şi mari părţi din Arabia Saudită şi Irak”, a spus el. Huckabee a declarat: „Nu sînt sigur că ar merge chiar atît de departe, dar ar fi o bucată mare de pămînt.” El a continuat: „Israelul este un pămînt pe care Dumnezeu l-a dat, prin Avraam, unui popor pe care l-a ales. A fost un popor, un loc şi un scop.” Întrebat insistent de Carlson dacă Israelul are dreptul la acel teritoriu, Huckabee a răspuns: „Ar fi în regulă dacă l-ar lua pe tot.” Huckabee reprezintă o poziţie conservatoare tradiţională pro-Israel, aceeași care determină poziția Statelor Unite de a fi un aliat tradițional și de necontestat al Israelului.
Nu este prima oară cînd Huckabee, 70 de ani, creștin evanghelic, își exprimă susținerea pentru poziții care diferă de politica externă a SUA în Orientul Mijlociu și atentează la viața personajelor mele Livni și Mohammed. Washingtonul a susținut multă vreme o soluție cu două state pentru conflictul dintre Israel și Palestina. Actualul președinte, Donald Trump, a spus la rîndul său că se opune unei anexări israeliene a Cisiordaniei, aflată sub ocupație israeliană de aproape 60 de ani, dar este vrăjit de premierul Bibi Netanyahu și-i oferă cheia de aur a Casei Albe. Huckabee s-a opus soluției cu două state și a respins chiar și ideea unei identități palestiniene! Sionismul creștin mult mai periculos ca cel practicat de urmașii lui Avraam!
Practicat departe de Țara Sfîntă, la adăpostul enormei bogății acumulate în cei 200 de ani de politică expansionistă, sionismul creștin este considerat o ideologie periculoasă și dăunătoare de către mulți lideri religioși, inclusiv patriarhii și șefii bisericilor din Ierusalim, teologi și analiști politici, fiind criticat pentru impactul său negativ asupra păcii în Orientul Mijlociu și pentru distorsionarea învățăturilor creștine. Această mișcare, populară în special în rîndul evanghelicilor americani, fuzionează convingerile teologice cu sprijinul politic necondiționat pentru statul Israel, văzînd în acțiunile acestuia împlinirea profețiilor biblice. În conformitate cu ideologia asumată, Huckabee a promovat o viziune care ignoră drepturile palestinienilor, susținînd extinderea așezărilor ilegale și construcția zidului de separare, ceea ce împiedică o soluție justă și durabilă în conflictul israeliano-palestinian, în ciuda faptului că liderii bisericilor istorice din Ierusalim au avertizat că sionismul creștin amenință chiar comunitățile creștine locale, aducînd influențe externe care provoacă diviziune și confuzie. Mulți sioniști creștini cred că situația din Orientul Mijlociu este o etapă necesară pentru a declanșa sfîrșitul lumii, apocalipsa, și a doua venire a lui Isus, proces care ar culmina cu distrugerea celor care nu se convertesc, din aceste motive sionismul creștin promovează o viziune în care evanghelia este identificată cu imperialismul și militarismul, justificînd politici agresive în regiune. Ambasadorul potrivit, la locul potrivit! A mai rămas un singur punct pe listă: provocarea unui conflict suficient de mare cu întregul Orient Mijlociu pentru a justifica preluarea teritoriilor! Dar, Bibi fierbe de nerăbdare să atace, din nou, Iranul, cu mîna lui Trump apăsată pe butonul declanșator al haosului în Orientul Mijlociu.
Ambasadorul Mike Huckabee nu este singur. El exprimă o întreagă stare de spirit a cabinetului israelian. De exemplu: Bezalel Smotrich, ministrul israelian al finanțelor, a stat în 2023, la Paris, în fața unei hărți a Marelui Israel care includea Iordania, și a spus audienței că Ierusalimul este destinat să se extindă pînă la Damasc. El dorește ca Israelul să se guverneze așa cum o făcea pe vremea regelui David și a regelui Solomon. Nu vorbește poetic. Se referă la granițe. La toate. În prezent este administratorul civil de facto al Cisiordaniei! Sau, Itamar Ben Gvir, care conduce partidul Puterea Evreiască, aflat în guvernul apocaliptic al lui Netanyahu, descendent direct al unei mișcări pe care guvernul Statelor Unite a desemnat-o oficial drept organizație teroristă. A fost condamnat pentru incitare la rasism și susținerea terorismului înainte ca politica israeliană să considere acest trecut acceptabil pentru un ministru. Și, dacă aveați emoții, Netanyahu însuși – conducătorul unui stat înarmat nuclear! – a declarat la televiziunea israeliană în august 2025 că este „foarte” atașat de viziunea Marelui Israel și că se consideră într-o „misiune istorică și spirituală a generațiilor.”
Liga Arabă și Organizația Cooperării Islamice (OCI) au criticat declarațiile în care Mike Huckabee spune că israelienii au un drept biblic asupra unei zone vaste din Orientul Mijlociu, potrivit AFP și Financial Times.
În Orientul Mijlociu, dar nu numai, politica externă a SUA se bazează pe încredere. Mai exact, se bazează pe ficțiunea atent întreținută, permanent fragilă și enorm de costisitoare că Statele Unite sînt un mediator onest, că atunci cînd se așează la masă cu liderii arabi și spun că vor stabilitate și pace în regiune, chiar asta înseamnă, iar cuvîntul Americii are valoare! Acea încredere este întreaga arhitectură. Înlătur-o și întreaga structură se prăbușește! Daunele nu sînt ipotetice. Sînt deja produse, iar Consiliul Mondial al Păcii, vîndut de Trump ca o construcție imobiliară cu investitori globali, nu mai păcălește pe nimeni. Eventual pe inadecvații mioritici! Egiptul a fost o piatră de temelie a strategiei americane în Orientul Mijlociu încă din momentul în care Anwar Sadat a zburat la Ierusalim în 1977 și s-a expus glonțului care, în cele din urmă, l-a ucis. În schimbul acelui act extraordinar de curaj și al tratatului de pace care a urmat, Statele Unite au oferit Egiptului aproximativ 2 miliarde de dolari anual în ajutor militar și economic timp de aproape cinci decenii. Este necesar ca Egiptul dar și Iordania sau Arabia Saudită, să creadă că, indiferent de acțiunile unilaterale ale Israelului, poziția declarată a Americii este pacea, stabilitatea și suveranitatea granițelor existente. Huckabee ridică vălul de pe fața țărilor arabe și le arată portavioanele pregătite să atace Persia. Nimeni nu va mai crede că nu urmează în meniu!
Iată, însă că stelele se aliniază. După ce decenii la rînd sionismul a sprijinit terorismul arab, conform ulttimelor informații făcute public, o resuscitare a Statului Islamic nu mai este o surpriză și ea servește cauzei. Fundamentalismul sunnit al ISIS se potrivește ca o mănușă campaniei agresive declanșate împotriva șiismului sprijinit de Iran în Syria, Yemen și Palestina. Cînd titlurile îți spun că ISIS iese la suprafață din nou în Syria, că evadarile din închisori se accelerează și că forțele americane se „retrag”, ar trebui să citești asta ca pe o poveste populară: terorismul revine, comunitatea internațională reacționează, iar SUA își ajustează postura pentru a menține regiunea în siguranță, scrie și Kevork Almassian, analist geopolitic syrian de origine armeană, fondatorul Syriana Analysis. Americanii au „administrat” închisorile improprii în care erau îngrămădiți mii de combatanți ISIS, cu ajutorul contractorilor, fără să-și dorească să rezolve problema generată de aceștia și ideologia scăpată de sub control, prin reintegrare socială, deradicalizare și justiție. Au tratat-o ca pe o pîrghie: ceva ce ții la rece, ceva ce dezgheți cînd ai nevoie… Almassian scrie că într-un e-mail larg răspîndit, atribuit lui Jeffrey Epstein, acesta descrie cum SUA i-au dat ISIS „cale liberă” să înainteze spre Palmira unde s-au confruntat deschis cu Grupul rus Wagner. Iar fostul lider al Grupului, Evgheni Prigojin, ucis de autoritățile ruse, afirmă clar într-un interviu că la Palmira Wagner s-a confruntat pentru prima dată direct, față în față, cu americanii! Un ISIS renăscut din pușcării, dornic de acțiune, nu reprezintă o amenințare doar la adresa Damascului. Este o amenințare la adresa Iordaniei. Este o amenințare la adresa Libanului. Este o amenințare la adresa Iraqului. Este o amenințare pentru minoritățile de pretutindeni: creștini, yazidiți, șiiți și oricine se află în afara viziunii takfiriste asupra lumii. Mai ales șiiți. Persani. Iranieni! Servesc cauzei? Servesc! Au evadat ei tocmai cînd Armada americană amenință Iranul? Da! Iar, dacă ISIS – fie din neglijență sau haos – lovesc Golanul, sau atacă forțele de ocupație israeliene în teritoriile syriene nou ocupate după căderea lui Assad, în cîteva ore, asta devine perfectul casus belli și Israelul Mare vorbește de la Damasc! Pe de altă parte, o Syrie fără dinți, lipsită de apărare și incapabilă să-și protejeze cerul este exact ceea ce trebuie pentru o escaladare regională. Dacă o confruntare majoră cu Iranul izbucnește, Syria – deja devastată – va deveni unul dintre teritoriile cel mai ușor de utilizat ca vîrf de lance împotriva Teheranului. Mai ales în contextul poziționării țărilor arabe determinate de declarațiile iresponsabil de sincere ale ambasadorului Huckabee!
Haddad se întoarse în cămăruţa lui de 16 mp, la viaţa lui de nimic din faţa televizorului. Deschise Cartea Sfîntă şi începu să recite versetele cu voce tare. Apoi, se năpusti asupra peretelui alb şi scrise, aproape cu ură: În numele lui Allah, Cel mai Milostiv şi iertator! O, Allah ne plîngem neputiinţa. Totuşi, inimile noastre, Ya Allah!, mărturisesc că n-au murit de tot! Încă mai simţim ruşine… şi încă ne mai tresaltă sufletul atunci cînd auzim rostindu-se Preasfînt numele Tău!
Discuție despre această post