Daniel Botgros
Mă uit în această perioadă – știu, întârziat – la serialul Vikingii de pe Netflix. O peliculă excelentă, având dirijor principal pe Michael Hirst, o frescă impresionată a perioadei de explorări, războaie și cuceriri vikinge. Canoanele noastre morale nu e se potrivesc, cel puțin teoretic, cu credințele acelor vremi: Odin, Thor și ceilalți zei din panteonul nordic, cultivau intens moartea în luptă, vitejește, drept bilet de acces direct în Walhalla, care tot acte curajoase și lupte eterne promitea. Oamenii nordului, ca și dacii, nu se temeau de moarte, ci doar de dispariția fără rost, stupidă. Era o lume fascinantă, dar, desigur, crudă.
O lume pe care părea că am depășit-o, prin valorile noastre, prin grija față de semeni, prin ocrotirea sacră a copiilor, prin programe, proiecte, diplomație, economie, totul pentru ne asigura un mediu prielnic dezvoltării cât mai armonioase, înfloririi artelor, culturii, sănătății și a celorlalte valori pe care le împărtășim cu toții în societatea actuală.
Atunci însă când un stat considerat a fi având o democrație sănătoasă, neîntreruptă de peste 200 de ani, alimentată de mințile și spiritele din întreaga lume, locul unde și-au găsit libertatea de exprimare de la omul simplu până la cele mai proeminente personalități, începe să împuște oameni pe stradă, în numele unei sângeroase himere, care seamănă aproape cu o purificare etnică, simți că lumea se clatină. Sute, poate mii de analiști au tot condamnat derapajele antidemocratice ale Statelor Unite, ale actualului curent MAGA, de fapt, în pofida faptului că americanii învață acum europenii despre democrație. SUA tind să devină un loc violent și imprevizibil, în care poți fi arestat pentru delict de opinie, ca într-o autocrație ori chiar dictatură dar, iată, mai terifiant, poți fi împușcat cu sânge rece. Chiar dacă ești femeie, chiar dacă nu ești înarmată.
Renee Nicole Good, de 37 de ani din Minneapolis, Minnesota, n-a avut nicio șansă pe 7 ianuarie 2026, în timpul unei operațiuni a agenților Serviciului de Imigrare și Control Vamal al SUA, în fața unei găști de polițiști înarmați până în dinți. Cetățeană americană, mamă a trei copii și poetă, cu soț decedat în 2023, veteran al Armatei SUA, după toate informațiile. Incidentul a avut loc în contextul unui raid anti-imigrație, iar circumstanțele sunt desigur controversate: autoritățile federale susțin că a fost legitimă apărare (femeia ar fi încercat să lovească un agent cu mașina), în timp ce oficialii locali și martorii contestă această versiune, declanșând proteste masive. Hai să vedem filmarea, însă, pentru că în societatea noastră hiperconectată, imaginile par a fi singurele martore oculare credibile, într-o lume plină de fake, minciuni și interpretări. Păi filmulețul terifiant ne arată cum femeia, considerată agitatoare periculoasă (serios?) a dat un pic înapoi, apoi înainte. Nu, nu vrut nicio clipă să lovească un agent cu mașina, pentru că doi agenți se aflau pe lângă autovehicul. Câți polițiști români nu au pățit asta, cu șoferi zurbagii? Ați auzit ca vreunul din aceștia să fie împușcat în cap? Cu trei gloanțe? Colegul celui de la Imigrări care ținea mâna pe portieră s-a apropiat la câteva zeci de centimetri de geamul mașinii și a tras. Cu sânge rece. În cap. Ca la antrenament. Nu în anvelopele mașinii, dacă voia să o oprească, nu în aer, de avertisment, ci în cap. Mișto, nu? Ca în filmele cu violență gratuită. Numai că acolo creierii care zboară sunt recuzită.
Visul american devine tot mai mult un coșmar. Unul în care nu mai e deloc o casă pentru cei care vor să-și găsească acolo împlinirea materială și spirituală, ci un loc în care criminalii cu insignă te pot împușca pe stradă. Ca la antrenament.
