Mario Balint
Nu sîntem siguri că sîntem cretini cu spume, dar avem dovada!, cum scria Lucian Davidescu. Ba, după sarmalele de Revelion, aș zice că avem un platou întreg de dovezi! De exemplu (banal, deja și devenit de can-can!) sîntem siguri, prin analogie, că Rusia a fost, dar nu avem dovada, ar fi fraza care s-a rostit pe post de dovadă supremă în CSAT-ul lui Dan pentru a justifica anularea alegerilor și sodomizarea democrației românești, de la care ni se trage la greu. Care, la cît de tînără este, aș zice chiar minoră, poate face trimitere și la Dosarul Epstein! Vai de MAGA noastră!
Expresia scursă din CSAT confirmă disprețul total al celor puternici față de singurul suveran al acestui spațiu geografic: poporul/ conform Constituției!
Trei remarci am să fac, referitor la anularea democrației constituționale de către stat:
Prima – democraţia ne-a adus, cel puţin declarativ şi mitologic (am vrut să spun „basmatic” – termen referitor la basm! :)) de Europa şi valorile ei promovate de o construcţie europeană mult prea „negociabilă” în ceea ce priveşte statutul membrilor săi, a drepturilor şi egalităţilor, a fraternităţii, preluate de la căderea Bastiliei.
Secunda – coprocraţia, deşi mizerabilă şi puturoasă ca termen, este starea în care ne aflăm, nu de ieri, nu de azi, nu de la anularea alegerilor de către Curtea lui Iohannis cel Nepedepsit în Veci, ci de la 1990, atunci cînd schimbarea de paradigmă ne-a prins nepregătiţi, cu nădragii în vine pe privata din fundul curţii! Coprocraţii huzuresc în demnităţi în care nu au ajuns printr-un sclipitor Big Bang de inteligenţă profesională-creatoare, ci prin malversaţiuni şi manevre dolozive scandaloase pentru o Europă a standardelor ISSO.
Nu-i puteţi bănui nici o clipă pe cei care au trecut liceul cu 5 la limba română, care din băgători de seamă au ajuns parlamentari și demnitari în funcții de 9 ani, că ar fi citit Principele! Nu e un exemplu direct, cu adresă, e doar un prototip funcţional care îşi urmăreşte propria agendă, dincolo de interesele naţionale sau agenda publică.
Astfel de coprocraţi cooperează pentru binele comun (personal) fie că există fizic la Reşiţa, Oradea sau Bucureşti! Coprocraţii sînt cei care, în opinia mea, sînt creatorii de scîrbă şi lehamite în societatea românească! „De ce să mai votez, că tot x-suleasa conduce”, sau „de ce să protestez, că tot ei cîştigă”! Coprocraţia funcţionează independent de democraţie printr-un mecanism de guvernare autonom bazat exclusiv pe profit personal, interese de grup, delaţiune, fals, tensiune, presiune, intrigă, eliminarea creierelor incomode. Am tradus doar ceea ce fostul consilier prezidenţial Iulian Fota a zis, la un moment dat. Citez: “Democraţia poate fi în pericol, pentru că se produce un fenomen de deprofesionalizare a României, pe motive pe care le putem discuta, cît şi din cauza faptului că începem să nu mai discutăm probleme fundamentale, neavînd suficientă expertiză şi neavînd suficientă aplecare asupra acestor chestiuni. Şi atunci înlocuim dezbaterea pe problemele adevărate ale României cu o falsă dezbatere care nu se bazează pe analiză, ci pe păreri, care nu sînt bazate pe informaţii clare, ci pe bîrfe şi chiar pe minciuni şi care într-un final, dincolo de faptul că dau un mesaj complet greşit, fals, cetăţeanului, nici nu va duce la rezolvarea problemelor… Şi ceea ce mi se pare iar foarte grav este că noi am dat complet pe margine experţii, oamenii care ar putea să-şi spună parerea despre problemele sociale, economice, politice, demografice ale României, lăsînd arena unor oameni care astăzi vin şi vorbesc de economie, aceeaşi oameni mîine vorbesc despre social, aceeaşi oameni la sfîrşitul săptămînii ajung să-şi dea cu părerea despre NATO sau Uniunea Europeană. După părerea mea, dezbaterea publică din România a intrat într-o perioadă foarte complicată, sterilă pentru că pe parcursul ultimilor ani a fost înlocuită cu demagogie publică din ce în ce mai clară şi mai vizibilă care repet, ne manîncă timp şi atenţie, dar într-un final nu va lămuri nici una din marile probleme ale României. Şi dacă vă uitaţi, din ce în ce mai mulţi dintre cei care vin la televizor îşi spun părerea, dar nu vin cu soluţii, n-au alternative, nu au competenţă, nu au o analiză competentă în sprijinul celor spuse de ei”. Foarte, foarte corect! Precum disputa sterilă despre TELEVIZIUNEA POPORULUI și homunculii contestatari!
Terţa – Cum politica externă comună a Uniunii Europene este doar o colecţie de ambiţii şi frustrări naţionale și fantezii sorosiste, nimeni şi nimic nu contrastează părerilor bruxelleze, iar România nu se comportă ca Manneken Pis din Bruxelles şi se pişă contra vîntului! Pentru că sîntem la „sfîrşitul vacanţei”, aşa cum scriam pe 15 octombrie 2010, pe blog, nu din dorinţa de a fi alături de „Sfîrşitul istoriei” lui Fukuyama, ci din incapacitatea mea lingvistică de a denumi un final de perioadă prosperă şi liniştită din istoria europeană, perioadă din care, eu personal, am oareşcare nostalgii.
Este clar, ne aflăm la sfîrşitul unui ciclu de prospritate de 20 de ani care a luat sfîrşit. Un important observator strategic internaţional califica situaţa actuală drept: cea mai complicată situaţie internaţională din anii 30 încoace, iar unul dintre puţinii experţi români în securitate, pe care îl respect, aprecia că ne aflăm într-un „punct de inflexiune” în care curba istoriei se poate modifica NEPREVĂZUT, RADICAL şi DRAMATIC! Situaţia geo-strategică a lumii se modifică dramatic, Europa nu este lovită doar de tensiuni interne, criză economică, tensiuni cu NATO şi ONU, dar mai este afectată şi de îmbătrînire şi descreştere demografică şi, deşi unica şansă este imigraţia masivă, radicalizarea discursului anti-imigraţie a căpătat dimensiuni imposibil de anticipat în urmă cu cîţiva ani. Apar reguli noi, actori noi, nevoi noi! Lumea se frîmîntă, se transformă, transpiră, gîfîie, urlă, plînge, aleargă.Cei 20 de ani buni s-au sfîrşit! Ce urmează? Apocalipsa, adică sfîrşitul lumii vechi şi apariţia alteia noi. O ciocnire între vechea civilizaţie şi noua civilizaţie. Între prezent, trecut şi viitor. Poate fi o reinterpretare a Primăverii arabe, a revoluţiilor portocalii, sau a ceea ce se întîmpla în Piaţa Victoriei, pe vremea lui Dragnea!
Ce ați citit pînă acum, a fost paranteza care m-a ajutat să-mi reglez tirul pentru remarcile cu care am vrut, de fapt, să încep anul.
STATUL a devenit, așadar, principalul inamic al poporului suveran care, aflat în postura de broască fiartă încet se bucură de beneficiile unui spa construit direct pe focul Iadului. De ce spun asta? Prin observație directă pare că TOATE măsurile luate de Guvernul Bolojan sînt împotriva poporului și în favoarea grupurilor de interese economice și politice. Cînd spun POPOR nu mă refer la cei 100.000 de cetățeni care formează pătura superioară, ci la ceilalți 18 milioane care au probleme la plata energiei electrice, gazului, benzinei, alimentelor etc. și care sînt constant împovărați cu taxe, impozite și prețuri disproporționat de mari în comparație cu nivelul cîștigului personal. Nu vorbesc de micile afaceri românești, de subzistență… Creșterea cu pînă la 80% a taxelor și impozitelor locale s-a făcut după modelul Uniunii Europene. Ca o recomandare! Otrăvită! Pe care slugoii din administrația publică locală s-au grăbit să-i dea o ștampiulă de legalitate, adoptînd hotărîri de Consilii Locale. Nu peste tot, dar în majoritatea localităților conduse de baroni care nu se încurcă în zerourile din propriile portofele.
Al doilea inamic este politica globalistă promovată la nivelul de comandă al Comisiei Europene, care a transformat EUROPA NAȚIUNILOR în EUROPA NARAȚIUNILOR despre FEDERALISM, condusă de o elită care a dat deja o lovitură de stat la nivel continental! UNITATE ÎN DIVERSITATE, sloganul care a aprins imaginația tinereții mele jurnalistice a devenit enunțul opoziției la decizii deloc faste pentru cetățenii continentului, deci, și pentru noi, românii, blestemați cu cel mai obedient guvern din istoria post-decembristă. De ce e intolerabilă politica promovată de Bruxelles? Poate și pentru simplul motiv că pentru prima dată în ultimii 80 de ani, elita își dorește război!
Sigur, de cel puțin 5000 de ani încoace, relațiile internaționale sînt bazate pe forță și nu pe noțiunea relativă de bine și rău, de bun simț sau alte abstracțiuni promovate de emoții. În această cheie, putem spune că principalul dușman al conducerii UE nu mai este Vladimir Putin, ci Donald Trump! Iar prelungirea inumană a războiului din Ukraina are ca scop uzarea lui Donald Trump pe scena internațională și internă americană, cu o lovitură dură în alegerile de la jumătatea mandatului… DE fapt, ruptura dintre SUA și UE, consfințită de Strategia de Securitate a Statelor Unite (document oficial!) mi se pare evenimentul cel mai important al anului trecut, 2025!
Cabaliștii și numerologii spun că anul pe care l-am lăsat în urmă, 2025, a fost ultimul, dintr-un ciclu de 10, iar evenimentele petrecute au fost consecințele, efectele, detaliilor neobservate în 2015. La fel, anul pe care l-am început este unul de referință, an de 1, care va determina evoluția evenimentelor globale și personale în următorii 10 ani!
De aceea, mă hazardez să spun că și anul 2026 va fi un an al războiului global pentru controlul resurselor. Fie că vorbim de Ukraina, de Orientul Mijlociu și Cornul Africii, sau de Clasă politică vs popor în România! RESURSELE sînt esențiale și nu sînt amestecate cu emoție, decît în contextul controlulului absolut al narativelor. Statele Unite vor escalada tensiunile în America de Sud. Venezuela nu este doar un mare rezervor de hidrocarburi, dar deține și 4% din rezerva mondială de litiu, element extrem de necesar tehnologiilor viitorului. Controlul hidrocarburilor venezueliene înseamnă șah la supremația Rusiei și Chinei și a Sudului Global, iar cel asupra litiului, o concurență importantă pentru China care este lider global în Inteligența Artificială.
Prelungirea războiului din Ukraina și jocul grețos pentru Dombas sînt vitale pentru elitele globaliste de la Bruxelles. Înainte de 2014, anul în care a început circul Maidanului, Europa se baza pe zăcămintele Dombasului și pe rezerva importantă de pămînturi rare atît de necesare în industria verde promovată ca religie europeană. Ghinionul a făcut ca religia asta păguboasă să meargă mai departe, fără suportul fizic al zăcămintelor care ar fi permis industriei Europene să treacă dincolo de reglementări și dogme, singurele producții autohtone, restul fiind dependență față de China!
Într-un astfel de mediu, pentru poporul român, altul decît feudalii aflați la butoane sau la Curte, ameninţările se diversifică, inclusiv ameninţarea asimetrică generată de actorii non-statali, amestecaţi, din punctul meu de vedere, în deciziile de la Bucureşti, cea mai importantă, pe termen scurt, imediat, cel puţin. Aceştia speculează lipsa de capacitate a statelor de a le controla acţiunile şi se bazează pe imprevizibilitatea acţiunilor lor. Iniţiativa le aparţine, de aceea statele doar reacţionează în loc să prevină! Statul naţiune pe care îl cunoaştem astăzi de la Pacea Westfalică, în relaţia cu alte state a dezvoltat pîrghii de cooperare: tratate, înţelegeri, protocoale, sancţiuni. Cu actorii non-statali, aşa ceva NU există, ba chiar relaţiile sînt bizare. Deci, dependenţa statului de actorii non-statali a devenit o vulnerabilitate! Incapacitatea de răspuns a statelor – şi, deci, a elitelor politice – reprezintă, la rîndul ei o ameninţare actuală, care, suprapusă peste o vulnerabilitate structurală, combinată cu un „trup slab” al statului-naţiune, depăşeşte capacitatea statului de a o combate!
Constantin Argentoianu spunea, la vremea lui, că TOŢI MOR DE GRIJA EUROPEI! UNII SÎNT FILO-GERMANI, ALŢII FILO-FRANCEZI, NICI UNUL NU E FILO-ROMÂN!!! Identic! Deci, încă o dovadă că istoria se repetă în noul feudalism românesc!
