Venirea investitorilor străini în Reşiţa este o marotă pe care o aud de ani de zile din gurile diverşilor pretendenţi la gestionarea amarului unor locuitori îmbătaţi de trecutul istoric glorios! O idee sclerozată care face umbră peste capetele înfierbîntate şi dornice de a trăi „ca înainte”. Există, însă cîteva probleme, mari şi mici, care se leagă între ele ca într-un mecanism elveţian. Nu, nu e vorba de UCMR, deşi modelul este acolo!
În primul rînd, a aştepta investitori „strategici” în Reşiţa e ca şi cum a-i aştepta un pachebot pe Dunăre, la Moldova Nouă! Ei nu vin, din mai multe motive: în urmă cu cîţiva ani, NU ai fost desemnat POL DE DEZVOLTARE şi, în consecinţă, NU ai beneficiat de ajutoare şi eligibilitate pentru proiecte de infrastructură, modernizare etc. Apoi, NU stai bine nici cu terenurile, deşi, dacă faci un calcul sumar, la cîte terenuri ocupate cu hale aiurea există, poţi aduna de o întreprindere mamut. Din păcate, TOATE aceste spaţii se află în litigii, între firme, justiţie, interese, mormane de fier vechi, rozători birocratici de la nivel central care nu înţeleg nimic din ce se întîmplă dincolo de centura Bucureştiului! Nici cu forţa de muncă înalt calificată nu mai stai grozav, deşi Reşiţa a fost, odată, lăcătuşul industriei româneşti. Oamenii ăia au plecat! Sau, au murit! Între timp, administraţii naţionale bolnave la cap au desfiinţat şcoli, în paralel cu prădarea sistematică a patrimoniului industrial. Reşiţa a fost furată bucată cu bucată, om cu om!
În consecinţă, învestitorii medii sau mici sînt cei care, teoretic, ar putea să vină aici. Un astfel de investitor, care-şi deschide o nouă capacitate de producţie la tine în oraş, este tînăr, nu are foarte ulţi bani şi, de regulă, încă conduce personal afacerea. Pentru a demara afacerea în Reşiţa are nevoie de un loc unde să stea. Cu familia, în general! Copilul să beneficieze de posibilitatea de a merge la grădiniţă, sau o şcoală, soţia să facă cumpărături, el să alerge dimineaţa de nebun fără să-l alerge cîinii. Un teatru, un cinematograf, un restaurant…
Aceleaşi pretenţii, de bun simţ, de altfel, le au şi muncitorii care ar veni să lucreze în noile capacităţi de producţie.
Putem, zic eu, să tratăm scleroza noastră în plăci, dacă facem mai multă administraţie şi mai puţină politică! Peste tot în România. Primarul Ioan Popa nu datorează nimănui scaunul de primar, deci nu trebuie să mulţumească pe nimeni! În prezent, calitatea scăzută a administrației publice și a serviciilor oferite cetățenilor este un aspect care nu face altceva decît să întrețină criza economică și politică și să întrețină percepția negativă a cetățenilor asupra actului guvernamental. Reforma administrației publice este o chestiune ce necesită schimbări de mentalitate, căci din punct de vedere tehnic au fost realizate anumite progrese. În ceea ce privește separarea politicului de administrație, se dorește profesionalizarea relațiilor cu cetățenilor și eliminarea corupției la nivelul administrației, pași importanți în acest sens fiind Legea nr. 188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici, precum și Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea funcțiilor publice, a demnităților publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.
Venit din afaceri, cu un suflu nou, Ioan Popa poate implementa mecanisme noi, dincolo de scleroza obsedantă a politicului. Vechile democraţii europene au dezvoltat un mecanism numit Noul Management Public (NMP), despre care am mai scris, În Marea Britanie, Australia şi Noua Zeelandă s-au implementat primele schimbari majore în managementul public din perspectiva sistemului de valori cunoscut în literatura de specialitate sub numele de Noul Management Public (NMP). Noul Management Public este un concept european care favorizează participarea firmelor private în livrarea de bunuri şi servicii publice, inclusiv în domeniul apărării şi al securităţii naţionale, domenii considerate pînă nu demult ca monopol al statului. Scopul promovării acestui concept este acela de a mări eficienţa serviciilor publice, inclusiv al guvernului, mai ales în ţări în care conceptul de „guvernare eficientă” figurează în Strategia Naţională de Securitate. NMP este, aşadar, înţeles atît ca o concretizare a ideii de trasformare în conţinutul procesului de management cît şi ca un sistem ideologic bazat pe valori atrase din sectorul privat pentru a fi implementate în organizaţiile din sectorul public.
Mai pe scurt, modelul tradiţional de organizare şi furnizare a serviciilor publice, bazat pe principii ca ierarhia birocratică, planificarea administrativă, centralizarea deciziei, controlul direct şi independenţa economică, sînt înlocuite cu un management al serviciilor publice bazat pe o relaţie directă cu piaţa provenind din cultura capitalistă. Asta înseamnă debirocratizare şi promovarea propriilor interese economice din interior spre exterior, adică încercînd să dezvoltăm capitaliştii autohtoni, şi nu să aducem de afară, într-o goană teribilă după investitori! De exemplu: tinerii care îşi deschid o afacere au nevoie de un spaţiu. Spaţiul există, însă, la ora actuală, în Reşiţa, chiriile sînt prohibitive, iar Consiliul Local a micşorat impozitul pe clădiri pentru toată lumea. Aşa se face că există spaţii comerciale goale, iar cele închiriate sînt greu de mulţumit. Dacă CL ar fi micşorat impozitul doar pe clădirile închiriate şi ar fi majorat impozitul pe cele goale, nu s-ar fi stimulat închirierea, reducerea chiriilor, apariţia de noi afaceri? Întreb şi eu!
Nu e o marotă liberală. PRIN NOI ÎNŞINE este mai mult decît un slogan. Este o şansă de a ne schimba oraşul în bine!
