România s-ar mai putea reindustrializa? Percepem acest fost statut al țării noastre drept un fel de mit, o nostalgie pe care de multe ori o punem pe nedrept exclusiv pe seama comuniștilor sau a celor care au trăit vremurile de dinainte de 1989. Cu tot efortul statului socialist de atunci, pus pe spatele cetățenilor, industrializarea României, continuată, modernizată, ar fi menținut-o un competitor serios pe piața auropeană și mondială. Așa, tindem serios spre a deveni doar o piață de consum pentru produsele occidentale iar Reșița, odinioară mecanicul șef al industriei românești, se bucură că montează biciclete, mai produce ceva țaglă-țeavă, în calitate de gazdă de punct de lucru, ceva componente la UCMR și alte câteva lucruri mărunte. Mai sunt și excepții, bunăoară Plastomet SA, o fabrică privată ce s-a dezvoltat bine în ultimii ani iar datorită calității lucrărilor sale lucrează exclusiv cu parteneri europeni. Dar Plastomet și alte firme ar putea funcționa și mai bine dacă uzine precum UCMR ar funcționa la o altă capacitate.
În fine, senatorul Mircea Geoană, pentru că aici voiam să ajung, președintele Partidului Social Românesc (PSRO), prezent sâmbătă în Caraș-Severin, susține că o reindustrializare a României e posibilă. El arată că în absența unei strategii economice și industriale de 26 de ani, au apărut efecte perverse. România s-a dezvoltat inechitabil, împărțită între centre dezvoltate spectaculos, cum e Timișoara, Clujul sau alte zone, și arii condamnate la decădere, cum e, din păcate și Caraș-Severinul sau Reșița. ”E nevoie de o schimbare de politică la nivel de București, spunea Geoană la Reșița, pentru că Bucureștiul a fost extrem de hain cu Banatul. Avem nevoie de o strategie națională și regională de alte nivel, în care să predomine investițiile. De unde investiții? Investiții sunt, bani românești și europeni sunt. În jurul nostru o sumedenie de proiecte merg în alte țări iar România a pierdut 7 miliarde de euro în acești ani, pentru că nu le-a accesat. Foarte multe companii occidentale pleacă din Rusia, Ucraina sau Grecia. De ce să nu vină aici, la Reșița, în Caraș-Severin? Dar noi am avut o politică de lasă-mă să te las.”
Mircea Geoană a dorit să ofere exemplul Poloniei, pentru ceea ce am putea numi revenirea pe o orbită industrială și investițională. O țară mai mare dar care în 1989 avea o structură industrială similară cu a României. Chiar și structura exporturilor era la fel. ”La noi a fost un fel de pendul inversat, explică Geoană. Polonezii au început extrem de viguros, cu terapii de șoc, cu privatizare. România a început cu nu ne vindem țara și după peste 20 de ani, stau și mă uit cum Polonia are în continuare pârghii de politică economică, deține pachete minoritare de control în principalele industrii și sectoare strategice ale economiei, ale comunicațiilor, energiilor, resurselor minerale. În timp ce România a început cum spuneam, e astăzi țara în care 85 la sută din exporturi sunt realizate cu 8 la sută din forța de muncă. Polonezii au avut o politică economică deliberată, prin care și-au afirmat rolul de țară cu o economie de prim rang, nu de second hand în Europa. Au fost, de fapt, un subcontractor privilegiat al industriei germane.”
Mircea Geoană consideră că nici acum nu e prea târziu să schimbăm paradigma economică. Europa are în acest moment o politică de reindustrializare. ”Dacă ai veni cu o politică agresivă de captare de capital dinspre zonele instabile din lume de unde se pleacă, ar fi un succes, pentru că România e încă o țară stabilă, are o geografie excepțională. Ce nu are țara noastră este o infrastructura și un proiect. Putem face o nouă politică industrială, nu dirijistă, ca pe vremea CSP-ului, dar voluntaristă, așa cum se face în Europa.”
Geoană susține că e nevoie de patriotism economic. Nu poți deschide poarta unor companii de afară fără să le ceri ceva în schimb: subcontractori, licitații internaționale la schimb sau forță de muncă autohtonă. Așa se face în Europa și în lume, conchide președintele PSRO.
