Interviu cu Excelența Sa, Alen Ružić, ministrul croat al Muncii, Sistemului de Pensii, Familiei și Politicilor Sociale
Daniel Botgros
-Domnule ministru, v-aș întreba în primul rând, despre contextul vizitei dumneavoastră în comunitatea croată din Caraș-Severin dar și în România, în general. România și România, în general. Ce înseamnă, din punctul dvs. de vedere, această prezență?
Mă bucur foarte mult că avem ocazia să discutăm. Vizita la minoritatea croată din România se înscrie în continuitatea sprijinului pe care Guvernul Republicii Croația îl acordă tuturor croaților care trăiesc în afara Republicii Croația, atât în temeiul Constituției, cât și din dorința fermă de a le fi alături tuturor croaților care trăiesc în afara Republicii Croația. Mă aflu aici în calitate de emisar al primului ministru, domnul Andrej Plenković, și transmit totodată salutările și obiectivele concrete ale Oficiului Central pentru Croații din afara Republicii Croația, care este foarte activ. Sistemul nostru de sprijin se bazează pe experiența bogată și foarte vastă pe care o avem în Bosnia și Herțegovina, în prezent și în Voivodina, precum și în întreaga lume. Ceea ce ne dorim este să consolidăm cooperarea de până acum și sprijinul acordat croaților din România. Concret, în ultimii doi ani s-au investit aproximativ 120.000 de euro în Liceul Teoretic Bilingv cu predare în limbile română și croată din Carașova. Considerăm că acesta este un exemplu pozitiv, de care suntem mândri, însă trebuie să continuăm cu proiecte care răspund nevoilor comunităților în care trăiesc croații. Aceasta este calea prin care le putem întări. Este minunat să îi vedem pe acești oameni și să auzim limba croată aici, atât de departe de Croația. Ei au păstrat-o de-a lungul secolelor, inclusiv atunci când Croația nu era independentă. Iar acum, o Croație independentă, puternică și europeană trebuie să le ofere un sprijin mai consistent croaților din România.
– Poate că e retoric ce întreb sau ce spun, dar sunteți cumva familiar cu ideea că prin comunitatea croată din România putem să dezvoltăm și mai mult relațiile instituționale pe care le avem cu statul croat? Care oricum, din câte știm, sunt bune la nivel național, între cele două state membre ale Uniunii Europene, dar cred că în plus am putea să ne folosim foarte mult și cred că asta și faceți, de fapt. Iar noi suntem fericiți că avem aici această minoritate.
-Sprijinul pe care îl oferim și experiența acumulată până acum, în special prin aceste noi programe în cadrul cărora finanțăm proiecte selectate prin concurs, vizează activități concrete, orientate în cea mai mare parte către nevoi specifice. Este vorba, de exemplu, despre nevoile persoanelor în vârstă — știm că populația îmbătrânește tot mai mult — și, pe de altă parte, despre cele ale tinerilor, pe care dorim să îi pregătim mai bine pentru piața muncii, dar, desigur, și despre toate celelalte nevoi ale comunității.
Principiul nostru este întotdeauna să consolidăm comunitatea noastră, în primul rând comunitatea croată, însă fără a ne limita exclusiv la membrii minorității naționale croate. Sprijinul se îndreaptă și către comunitatea în care aceștia trăiesc și își desfășoară activitatea, în spiritul relațiilor de bună vecinătate. Astfel, prin intermediul membrilor minorității noastre naționale, contribuim la o mai bună integrare a acestora în societate și sprijinim întreaga societate în care trăiesc. În acest fel, prin comunitate, consolidăm cu adevărat relațiile dintre state.
Personal, consider — iar aceasta este și poziția guvernului nostru — că întărirea relațiilor bilaterale la cele mai înalte niveluri continuă, fără îndoială, ca și până acum. Această formă de consolidare a relațiilor prin intermediul comunității este complementară, iar împreună cele două abordări pot produce efecte sinergice foarte puternice.
– Este important, pentru că protecția socială și familia sunt legate întotdeauna. Dacă îmi permiteți să rămân puțin aici, ați avut sau întâmpinați probleme legate de fondurile de pensii, de îmbătrânirea populației, de cei care cumva ies la pensie prea devreme, probleme pe care România le are în această perioadă?
-Trebuie să spun că, în Croația, aproape un sfert din întregul buget de stat este folosit — evit în mod deliberat să spun că îi aparține ministerului meu — pentru îndeplinirea obligațiilor pe care le avem ca minister. Este vorba, în primul rând, despre sistemul de pensii și ajutoarele sociale. Republica Croația nu a alocat niciodată în istoria sa atât de multe resurse financiare și nu a oferit niciodată atât de multe forme de sprijin social. Tocmai această extindere a deschis noi probleme legate de o mai bună coordonare și, aș îndrăzni să spun, de o mai bună direcționare a sprijinului, astfel încât acesta să aibă cel mai mare impact asupra grupurilor celor mai vulnerabile.
Acest aspect ține strict de organizare. La el se adaugă o serie de chestiuni privind protecția drepturilor persoanelor cu dizabilități, protejarea femeilor împotriva violenței și protecția drepturilor copiilor — o întreagă serie de teme dintre cele mai sensibile din punct de vedere social, care depind atât de cadrul legislativ, cât și de aplicarea lui în practică. Este un domeniu foarte complex, care presupune o responsabilitate foarte mare. Ca medic, consider că tocmai din această perspectivă, împreună, desigur, cu numeroșii mei colaboratori și cu specialiștii din domeniu, pot contribui la anumite progrese. Lucrăm intens, iar extinderea tuturor acestor măsuri și asupra minorităților naționale, astfel încât și membrii acestora să beneficieze de aceste drepturi, reprezintă una dintre provocările suplimentare.
În Croația, avem o nevoie clară de a aborda cu fermitate situația pensionarilor și calitatea vieții lor. Aici sunt mai multe aspecte. În primul rând, pensiile trebuie să rămână rezultatul stagiului de cotizare, adică al numărului de ani în care s-au plătit contribuții și al cuantumului acestora. Desigur, la fel ca în România, există problema pensionării anticipate. Am făcut progrese importante în acest domeniu, menținând totodată un buget sustenabil.
Concret, în cei zece ani de guvernare ai cabinetelor conduse de Andrej Plenković, pensia medie din Croația a crescut cu 113%, iar pensiile minime au crescut cu 140%. Suntem mulțumiți de aceste rezultate, dar nu pe deplin. Ne dorim o creștere mai puternică. Se estimează că inflația cumulată în această perioadă a fost de puțin peste 40%, astfel încât putem spune că, în termeni reali, calitatea vieții s-a îmbunătățit, însă situația nu este ideală.
Am luat și o serie de alte măsuri: am majorat indemnizațiile pentru persoanele cu dizabilități și am făcut multe alte lucruri. Un aspect poate semnificativ este că nu am majorat vârsta de pensionare pentru a menține sustenabilitatea sistemului. În schimb, le-am oferit pensionarilor posibilitatea de a primi pensia integrală și de a lucra cu jumătate de normă, dacă doresc. O altă opțiune este ca, după vârsta de 65 de ani, să lucreze cu normă întreagă și să primească jumătate din pensie.
Am introdus și posibilitatea ca soțiile, în cazul decesului soțului, să primească o parte din pensia acestuia. Astfel, printr-un sistem stabil, în limitele bugetului de stat, încercăm să îmbunătățim cât mai mult calitatea vieții pensionarilor noștri, alături de o serie de alte măsuri.
Ca să nu mă lungesc prea mult, mai menționez că, pentru prima dată din 1998, se deschid acum, pe întreg teritoriul Republicii Croația, 18 cămine pentru persoane vârstnice, de ale căror servicii vor beneficia peste 6.000 de pensionari.
– O ultimă întrebare, domnule ministru, de fapt două scurte întrebări. Dacă aveți cumva legături instituționale cu ministerul similar din România și cu guvernul român, mi s-ar părea frumos să fie așa, să învățăm unii din experiența celorlalți și, dacă veți continua – cred că răspunsul aici va fi afirmativ – dacă veți continua să susțineți la fel de mult etnia croată din România și pe cale de consecință și legăturile cu județul Caraș-Severin și cu România în general.
– Avem relații bune și constante cu România și colaborăm în mod regulat la nivelul Consiliului de Miniștri. Următoarea reuniune va avea loc pe 10 octombrie, la Luxemburg, unde ne vom întâlni din nou. Chiar în timpul acestei șederi aici, în județ, la Carașova și în celelalte localități în care trăiesc croați, a apărut ideea de a organiza, în perioada următoare, prin intermediul ambasadei noastre, și o vizită la București, pentru a putea face un schimb mai direct de informații la nivel de miniștri și de ministere.
Mai trebuie să menționez un lucru: avem o colaborare excelentă și cu doamna Roxana Mânzatu, comisar european, care provine chiar din România, are o experiență vastă și ne ajută foarte mult atât prin sfaturile sale, cât și prin coordonarea acestui domeniu la nivelul Comisiei Europene. O așteptăm și pe dânsa în Croația. Cred că aceasta este esența cooperării europene, dar și a cooperării bilaterale croato-române. Putem învăța multe unii de la ceilalți. Avem multe lucruri în comun, dar și multe diferențe, iar dialogul este cel care ne poate ajuta.
Discutăm cu oamenii noștri, cu croații, pentru ca, după această vizită, să continuăm foarte repede cu punerea în aplicare a unor măsuri concrete, așa cum ați întrebat. Am subliniat de mai multe ori că nu mi-aș dori nicidecum ca totul să se rezume la o vizită, ci ca aceasta să reprezinte începutul elaborării unui program Croația–România, dedicat Carașovei și croaților din România, în care să prevedem măsuri până în 2035. Dorim, desigur, să începem imediat, dar și să planificăm tot ceea ce este necesar. Atât la nivel ministerial, cât și la nivelul guvernelor, dialogul și cooperarea continuă.
Discuție despre această post