Daniel Botgros
În contextul încheierii unui parteneriat de colaborare între Institutul de Istorie „George Barițiu” din Cluj-Napoca al Academiei Române, cel mai vechi institut de istorie din România, și Direcția Județeană de Cultură Caraș-Severin, un proiect comun de mare anvergură vizează readucerea în prim plan a Comorilor Banatului din vremuri de odinioară. Pe baza surselor inedite de arhivă, ambele instituții partenere vor publica împreună o serie de volume cu rol de ghid într-un uriaș labirint al patrimoniului remarcabil al provinciei. Proiectul reprezintă mai mult decât o simplă cercetare, este o incursiune profundă în memoria spirituală și culturală a Banatului Montan, aducând în atenția tuturor biserici istorice, monumente de credință și obiecte de patrimoniu de o valoare inestimabilă.
Daniel Botgros: Cum s-a conturat acest proiect destinat comorilor Banatului Montan și ce perspective deschide el pentru memoria culturală și spirituală a provinciei noastre?
Monica Neculcea: În momentul în care am preluat, nu cu multă vreme în urmă, conducerea Direcției Județene de Cultură Caraș-Severin mi-am dorit mult să consolidez o punte de legătură cu Academia Română, Institutul de Istorie „George Barițiu” din Cluj-Napoca, cel mai vechi și, totodată, cel mai prestigios institut de istorie din România. Mizez mult pe această frumoasă conexiune cu forul superior de cultură al națiunii, convinsă fiind de faptul că, doar în acest mod, putem pune în valoare foarte bine bogăția de informații care există în arhiva direcției pe care o conduc. Sunt acele date legate de obiectele de o valoare inestimabilă care, totodată, sunt mărturii constante despre trecutul fascinant, multicultural și multietnic, al Banatului nostru. Cred, sincer, ca asemenea informații trebuie să ajungă, cât mai bine cu putință, la publicul larg fapt pentru care am susținut ideea unui proiect comun cu prestigiosul institut de istorie clujean. Din estimările făcute până acum, deținem material documentar pentru zece volume masive care, odată publicate, vor contribui mult la recuperarea unei părți semnificative din memoria culturală și spirituală a Banatului Montan. Mai mult, am construi, prin intermediul lor, veritabile instrumente de lucru care ne-ar ghida mai ușor în a vedea și înțelege câte comori am avut, câte mai există azi și, nu în ultimul rând, cât de mult ne ajută ele să reconstituim bogăția materială și spirituală a unui spațiu al diversității. Aici, marea bogăție au fost mereu oamenii care au și creat asemenea valori cu care azi ne mândrim mult.
Daniel Botgros: În acest an de grație în care Academia Română ca for superior de cultură al națiunii române marchează 160 de ani de existență, un proiect de cercetare dedicat patrimoniului inestimabil dintr-o provincie istorică, în care se implică și mai vechi institut de istorie al său, reprezintă, indiscutabil, un puternic semnal transmis către comunitate. Ce anume ar trebui să învățăm din acesta fiecare dintre noi?
Varga Attila: Într-adevăr, în acest an special, în care Academia Română privește cu încredere spre tot ceea ce s-a realizat semnificativ în durata lungă de timp, orice efort depus pentru recuperarea și valorificarea patrimoniului național, a obiectelor inestimabile, reprezintă o datorie a vieții pentru fiecare dintre noi. Preocuparea pentru ele înseamnă, implicit, grija și respectul pentru geniul și sufletul națiunii române. Așadar, nu evidențiem doar povestea unor obiecte inestimabile, ci consolidăm punți de legătură spre un trecut sau către niște oameni ce, odinioară, au fost creatori de mari valori spirituale care, din fericire, multe din ele, există și azi. Astfel, prin proiectul nostru editorial, gândit în mai multe volume, reamintim mereu comunității că avem valori rare, dar nu este suficient doar să știm că le avem, ci trebuie să și știm ce anume să facem ele astfel încât istoria lor să îmbogățească spiritual și posteritatea. Din aceasta putem învăța faptul că respectându-ne trecutul și bogățiile pe care acesta ni le-a transmis, în realitate ne respectăm pe noi înșine, deschizându-ne, astfel, ferestre largi spre viitor.
Daniel Botgros: Ce fel de informații se pot găsi în prețioasa arhivă a Direcției Județene de Cultură Caraș-Severin referitoare laobiectele de patrimoniu de o valoare inestimabilă din Banatul Montan?
Monica Neculcea: Arhiva noastră conține peste 1000 de pagini de documente referitoare la obiectele de patrimoniu de o valoare inestimabilă ce s-au păstrat în bisericile istorice din Banatul de Munte, respectiv biserica ortodoxă română, biserica ortodoxă sârbă, biserica romano-catolică, bisericile evanghelică, baptistă sau penticostală. Aceste documente vor face obiectul volumelor pe care le vom publica, iar în cadrul lor veti putea afla informații despre: cărți de cult vechi, obiecte liturgice, icoane, odăjdii, candele, sfeșnice, baldachine, epitafuri, clopote, cărți rare, cruci valoroase, chivoturi, steaguri, colecții de artă, Biblii vechi, antimise, instrumente muzicale, lucrări de teologie, ceasuri, caiete cu note, orgi etc. Practic, prin tot ceea ce vom publica, cititorii vor beneficia de o călătorie spirituală simbolică pe parcursul căreia chiar vor descoperi valorile inestimabile ce definesc, până la urmă, identitatea noastră națională și spirituală deopotrivă.
Daniel Botgros: Din informațiile pe care ni le-ați oferit, am putut să înțeleg faptul că, în documentele de epocă există o serie de informații referitoare la tot ceea ce a avut și, totodată, mai are încă atât de valoros Banatul de Munte la capitolul obiecte de patrimoniu foarte rare. Ce anume ar trebui să facem pentru ca ele să fie mai bine cunoscute de publicul larg și să fie introduse, în cele din urmă, în circuitul turistic de așa manieră, încât să aducă o plus-valoare pentru istoria provinciei?
Varga Attila: Faptul în sine că cele peste 1000 de pagini de document de arhivă referitoare la Comorile Banatului Montan – Biserici istorice și obiecte de mare valoare vor vedea lumina tiparului, în mai multe volume publicate sub cupola Academiei Române, aceasta, deja, este foarte mult. Eu, unul, constat că trăim un paradox dezarmant: acum aproape jumătate de secol am avut în Banat niște specialiști veritabili care au alocat timp și energie să facă muncă de teren, pentru a cartografia tot ceea ce exista, atunci, valoros în bisericile istorice din provincie. Din păcate însă, munca lor de inventariere nu a putut fi publicată atunci din cauza cenzurii impusă de regimul de tristă amintire. Dată fiind situația, peste informațiile remarcabile referitoare la comorile spirituale din această provincie s-a așternut praful uitării. Rar se întâmplă să „ai pe tavă” „o hartă” a obiectelor inestimabile, dar să nu o pui în valoare de îndată ce beneficiezi de ea. Prin publicarea volumelor pe care ni le-am propus, noi vom aduce, întâi de toate, un tribut de prețuire față de munca unor oameni speciali. Ei sunt cei care ne-au lăsat tot ceea ce trebuie să știm pentru a spune, convingător, ceea ce trebuie să se știe despre patrimoniul material și spiritual al acestui areal al diversității etnice și confesionale. Dar aceasta este doar o etapă preliminară. După publicarea volumelor propuse, vom invita, cordial, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România să ne susțină în demersul nostru complex de a disemina, în mod constant, diverse studii de caz referitoare la comorile Banatului. Convingerea mea este că, doar printr-o colaborare eficientă între instituții diverse, sub cupola interdisciplinarității, vom putea aduce mai aproape de publicul larg povestea comorilor „pierdute” care sunt, până la urmă, acele pagini lipsă din istoria Banatului de Munte pe care avem obligația să o reconstituim împreună pentru noi și pentru posteritate deopotrivă.
