Suntem de acord că Reșița se află într-un con de umbră. De ani de zile, o nemeritată placiditate și indiferență, atât din interior cât și din exterior, macină această urbe pe care o iubim, totuși, cu toții. Lipsa de performanță, absența aproape totală a dinamismului normal pentru un oraș conectat la valorile anului 2016 dar și multe alte racile, continuă să țină orașul pe un rol secund, atât din punct de vedere politic dar mai ales economic. Odinioară, Reșița era considerată Cetatea de Foc, Mecanicul șef al industriei românești, locul de unde a pornit industrializarea țării. Acestea însă par noțiuni îngălbenite, dintr-un vechi manual de istorie. Atributele Reșiței ar trebui însă acum legate de noutate, de inventivitate tehnică. Într-o capitală a tehnologiei, am putea transforma acest oraș, chiar dacă sună bombastic.
În aceste condiții, ce faci prima oară, când ai pe mână un oraș așa cum e al nostru: fără orizont, fără speranțe, împovărat de datorii, fără forță de muncă înalt calificată și calificată? În primul rând cauți să limitezi hemoragiile financiare, încerci să plătești datoriile în condiții mai bune. Eficientizezi activitatea din punct de vedere economic. Repari motorul administrativ al municipiului, care are peste tot scurgeri de ”ulei”. Cauți să devii credibil. Te deschizi. Oamenii de afaceri reșițeni care au contacte cu parteneri străini spun că Reșița încă mai e percepută drept un oraș industrial, cu forță de muncă bine calificată. Te agăți de aceste lucruri. Atragi atenția asupra potențialului tău. Arăți ce ai putea oferi unor investitori, fie ei străni, fie autohtoni. Protejezi investițiile locale prin măsuri administrative inteligente. Te bați la București, la UE, oriunde, pentru orașul tău. Nu în ultimul rând, te folosești de artă și de artiști. Arta este cel mai bun ambasador. Vă amintiți, exuberanța recentă a Timișoarei, când a aflat că a fost desemnată Capitală europeană a culturii? Vă amintiți ”explozia” Sibiului după ce a avut acest statut? Deci, arta nu trebuie neglijată. Orașul trebuie să treacă printr-un proces elaborat de rebranding. Cam asta face actualul primar, Ioan Popa! Nu vă grăbiți să afirmați că îl laud și că am interese! Abordarea asta ar fi prea măruntă și nu-și are locul. Consider că jurnalismul se face și susținând idei bune, nu numai demolându-le. Dând credit unor eforturi vizibile de a deschide acest oraș spre țară și spre lume.
Așa că, parte dintr-un efort de rebranding, în care aproximativ 30.000 de euro dați unor artiști care promovează Reșița – fie prin filme artistice, fie prin clipuri profesionale – nu vă supărați, dar nu înseamnă mai nimic. Poate ne amintim de milioanele de euro băgate în nivelarea dealurilor private sau în alte investiții faraonice, fără niciun rost. Sunt de acord cu vigilența consilierilor locali, care s-au opus zilele trecute acordării acestei sume unui regizor care lucrează pe aici, în această perioadă. Sunt de acord să toate aceste lucruri trebuie să fie transparente și complet nearbitrare. Dar, repet, readucerea Reșiței la măcar o parte din importanța pe care a avut-o costă mult. Idei, eforturi și bani. Trăim într-o lume a imaginii, a branding-ului, acestea sunt demult adevărate științe în lumea civilizată. Dacă nu ne aliniem rămânem de căruță. Simplu.
