A intrat legea (ne)fumatului în vigoare. Adică, de joi, 17 martie, deja se aplică. Sunt cetăţeni pro, cetăţeni contra. Argumente puerile, altele ceva mai serioase dar şi multă bucurie răutăcioasă din partea nefumătorilor. Încă un rezultat al muncii neobosiţilor parlamentari, prin care se dau cap în cap două categorii sociale. Am mai spus-o şi o repet. Nu este nici normal şi nici de bun simţ să fumezi în şcoli, spitale, locuri de servit masa etc. Dar nici să cari copiii după tine prin baruri şi cafenele, solicitând interzicerea fumatului. De când e lumea, la birt se bea şi se fumează. Veţi spune că lumea se schimbă, se civilizează. De acord, dar frumos ar fi fără derapaje. Interzici fumatul dar te pregăteşti să aprobi căsătoriile homosexuale, de exemplu. Ai o presiune socială fantastică pe ajutoare sociale dar îţi tai craca de sub picioare reducând veniturile din folosirea tutunului. Locaţiile în care se fuma, în special baruri şi cafenele, sunt cele mai lovite. Vor scădea veniturile, vor fi disponibilizări, poate şi falimente. Ce câştigă statul? Noi presiuni pe buget. Vânzătorii şi producătorii de tutun vor intra şi ei pe o pantă descendentă a profitului. Şi toate, pentru ce? Că somnoroşii din Parlament nu pot gândi cu capul. Ar fi fost o crimă să laşi la latitudinea cetăţeanului dacă îşi bea cafeaua la o ţigare sau fără? Nu, domnii parlamentari nu fac decât să fie mai catolici decât Papa. Au auzit ei că există o asemenea lege prin Europa şi s-au grăbit să dea şi ei una, şi mai a dracului ca a Occidentului. Fără a se gândi la efecte. Tipic „democraţiei” post decembriste.
