Am aşteptat două zile pentru a se mai limpezi apele şi a recepţiona impresii în urma arestării primarului municipiului Reşiţa, Mihai Stepanescu. La una dintre întâlnirile noastre, colegul şi prietenul Mario Balint mi-a povestit cum stă treaba cu sindromul Stockholm. Pentru a nu mă lungi, este ceva de genul în care, victima luată ostatic ajunge să devină recunoscătoare celui ce o agresează. Motivele ar fi, cătuşele ceva mai largi, un minut-două mai multe la toaletă, o măslină în plus la dejun şi, aici vine partea perversă, faptul că agresorul te ţine în viaţă. Dragi şoferi, aşa-i că înjuraţi mai puţin în momentul în care dădeaţi într-o groapă de pe şoselele municipiului dar, la nivelul parbrizului era oferită o feerie de flori? Cum să te mai enervezi când, mergând spre Ţerova pe un drum plin de denivelări şi gropi vedeai că primarul bagă canalizarea? Cum să te enervezi că timp de opt ani parcul industrial n-a adus un investitor dar domnul primar a asfaltat drumul până acolo? Domnul primar a fost om bun şi a angajat o seamă de oameni ce-i erau sau i-au fost până joi aproape, în aparatul administraţiei locale. Domnul primar a fost bun şi cu oamenii de afaceri. Nu a sacrificat el petecul de spaţiu verde din zona parcului de locomotive, pentru a stimula mediul de afaceri prin avizarea construirii unei benzinării, lângă alte două, doar pentru ca onor cetăţeanul să aibă confortul alegerii combustibilului cel mai ieftin? Vedeţi că sunteţi răi? Citesc şi (pseudo) jurnalişti care ba se abţin, ba îi plâng de milă primarului. Domnilor concetăţeni, Reşiţa nu a fost luată cu asalt. Ce s-a întâmplat? A trecut acceleratul, spunea Topîrceanu după zarva păsăretului. Nu domnilor, încă un şpăgar a fost prins. Punct.
Sursa foto: wyhs.net
