Valul de descinderi, cercetări, percheziții, arestări care a măturat și mătură inclusiv Caraș-Severinul generează o serie de întrebări legate de amploarea fenomenului corupției, de încâlcitele rădăcini ale intereselor. Adevărul e că, ani de zile, administrația și nu numai a fost siluită, posedată în toate felurile, stoarsă de resurse și folosită aproape exclusiv în interesul propriu al unora sau altora cocoțați pe banii publici. Vaci bune de muls s-au dovedit a fi instituțiile statului, ani de zile, și acum aproape că ne stupefiază (deși n-ar trebui) insolența sau mai degrabă tupeul nemărginit cu care unii aleși sau numiți în funcții publice continuă să încaseze sub formă de șpagă sume foarte mari de bani
. În plin scandal de corupție, președintele Consiliului Județean Arad, Ioțcu, ia mită la modul grobian, prostesc. Vicepreședintele de la Caraș-Severin, Gheorghioni, anterior, ia bani în propriul birou, cam după același model deși ar fi ciudat să nu se fi știut urmărit de mai multă vreme. Acum vă veți gândi, probabil, că ar fi momentul să pomenesc și de Sorin Frunzăverde, președintele CJ Caraș-Severin. Da, pomenesc și de el, deși în cazul său acuzațiile sunt mult mai subțiri, semânând mai degrabă cu altceva, de exemplu cu insistența de a-l agăța cu ceva. Deși, dacă procurorii vor dovedi temeinicia acuzațiilor lor, chiar și Sorin Frunzăverde va trebui să se supună. Apoi, primarii. Prefectul trebuie să dea ordine peste ordine pentru a-i suspenda din funcții din cauză că sunt condamnați. Aceste acte devin deja uzuale. Sigur că în tupeul lor fără margini atacă ordinele prefectului și instanțele îi readuc pe funcții. Câtă credibilitate mai poate avea, însă, un asemenea ales? Cât mai poți poza în haiduc modern? Ultimul sosit în ”club” e primarul de Băile Herculane, Nicușor Vasilescu. Cercetat și el penal, și chiar arestat la domiciliu, ceea ce înseamnă că acuzațiile trebuie să fie destul de grave. Nu știm exact până nu va fi condamnat definitiv, dacă va fi.
De aceea spunem că administrația continuă să constituie un magnet de o putere inexorabilă, tocmai pentru că e, așa cum spuneam la început, o vacă de muls. Pentru că munca efectivă și salariul, la un anumit nivel, sunt departe de a fi motivante în acest domeniu. Niciun om politic nu vine pe o funcție pentru salariu, ci pentru că există speranța, la mulți dintre ei împlinită, că vor prospera. Și chiar o fac. Până când, pentru unii, nu puțini, încep să zăngănească obiectele numite cătușe. Și atunci, de regulă, se dau victime politice. E deja de notorietate faptul că dacă inițiezi o discuție cu un primar despre proiecte europene pe care le-ar putea accesa pentru ”parohia” sa, nu o să constați decât apatie. Că e greu, că sunt multe documente, că e mare cofinanțarea, ș.a.m.d.. De fapt, de acolo nu se ia șpagă. Banii europeni trebuie decontați până la ultima centimă iar acest lucru nu prea convine tuturor. Zona gri e cea mai bună. Banii publici sunt cel mai la îndemână de ”mânărit”. Iar aceste breșe nu fac decât să încurajeze și pe unii oameni de afaceri să se aboneze la lucrări publice, la banii statului. Pentru că găsesc cu cine să facă acet deal. Cu aleșii noștri, atât de frumoși pe afișele electorale…
