Sfântul Ilie nu s-a dezis şi a tras o torenţială de toată frumuseţea peste Reşiţa. Cu tunete şi fulgere, aşa cum îi stă bine unui căruţaş al Raiului. De aici, iaca vin problemele, nu din Iad, ci de pe pământul pe care ni-l asimilăm, după ureche, fie Lui, fie dracuLui! Revin la cele lumeşti. Astăzi, în timpul ploii, la umilul meu restaurant, din Centru, nu de pe dealuri, aveam 20 de persoane ce sărbătoreau o cununie civilă. I-au luat apele până pe la genunchi. Copii faini, tinerii însurăţei au dat-o pe glumă. Norocul meu. Dar. Plătesc o chirie apropiată de cea nu din orăşelele precum Reşiţa, ci chiar apropiate de capitalele europene, dacă ar fi să mă refer la Vest. De câte ori plouă în Centrul Reşiţei, apa îşi face de cap şi ajunge la genunchii clienţilor. După ce, milioane de nu ştiu, euro sau lei, s-au scurs pe canalizări, alimentări, asfaltări, SPD-izări şi mai ştie dracul, ce. Realitatea constă în canalizări subdimensionate, în şosele subasfaltate (!) etc. Noi plătim, ei trăiesc şi ne belesc. Altceva. Nu am semnal la telefon. Pe Orange, la Ţerova. Merg să plătesc ultima factură şi le spun că vreau un alt operator de telefonie, care îmi asigură semnalul. Mă sună altul, tot de la Orange, îmi oferă un abonament mai ieftin şi îmi recomandă să sun la un alt număr de telefon, pentru a remedia situaţia. Individa la care am sunat ulterior, m-a certat pentru ceva de genul că nu e treaba ei cu semnalul meu şi îşi cam bagă basca în semnalul de la Ţerova. Suntem români şi trăim în România. Fără obligaţii contractuale, în special cele ale statului faţă de cetăţeni, fără un minim respect al relaţiei de afacere, fără un minim al respectului faţă de cele consimţite de comun accord, ne vom duce pe apa Sâmbetei, fără a mai fi în situaţia de a spune că ziua în care trăim este luni.
