Deja îmi este greaţă de, în primul rând, laşitatea celor politicieni cocoţaţi prin diverse funcţii publice, care prinşi fiind cu coţcării, încep să urle ca din gură de şarpe că sunt persecutaţi politic. Poliţia, judecata, persecuţia politică sunt bine definite dacă nu în codul penal, în istoriile ce le citim de vreo două decenii, dacă nu mai bine. Ce are hoţia cu politica? Din păcate, politicienii de carton, braţ la braţ cu milionarii de carton, au încercat să definească jaful naţional prin tot felul de elucubraţii ce n-ar putea fi pricepute de prostimea ce compune masa electorală. Sau electoratul, cum le place să vomite componenţilor clasei politice. Chiar ne cred tâmpiţi? Cum se poate ca tu, umil angajat al unei societăţi, ce umblai cu plasa de un leu, implorându-ţi toţi cunoscuţii pentru un contract cu te miri ce firmă, după ce ai ajuns fin de barosan, să fii parlamentar şi să mă tragi apoi de urechi pentru presupusa vină de a fi un idiot care nu înţelege că tu trebuie să furi în linişte? Cum mă poţi tu convinge, un umil doctoraş dar vajnic director de spital că sănătatea este un drept inalieabil al oricărui cetăţean român şi că, toate cheltuielile cu medicamente, faşe, hrană etc, plătite din buzunarul meu nu sunt altceva decât rezultatul unui prost management? Al cui? Al directoraşului numit prin concurs politic? Să vorbim şi despre educaţie. Te bate Cel de Sus dacă nu recunoşti, părinte sau dascăl, că la şcoală se dau bani. Pardon, părinţii dau bani. Pentru perdele, caiete speciale, zugrăvit, clanţe de uşă, podele, geamuri, cadouri pentru doamnele învăţătoare sau diriginte sau profesoare cu ocazia sărbătorilor feminine de peste an şi Belzebut mai ştie ce paranghelii. E drept că, sunt tot mai rare sunt cazurile în care se cer bani. Ieri, îmi povesteşte o mămică, despre fiul ei, elev de liceu, despre care nu vorbeşte ca despre un eminent. Este conştientă că fiul său este departe de un Ţiţeica dar, îmi spune: „Profesoara de matematică le-a spus că doar şase din clasă vor trece. Ceilalţi, trec doar dacă plătesc meditaţii, la preţul de 50 de lei ora”. Fireşte, doamnei de mate. Şi în aceste instituţii, directorii sunt numiţi prin concurs politic. Şpagă, furt, dispreţ şi o mare curvăsărie. Aceasta este societatea românească ridicată, promovată şi hrănită de scursorile regimului ceauşist în ultimii 25 de ani. Prieteni, suntem condamnaţi să ne târâm în lături! Chiar ne place nouă, românilor, să ne mănânce porcii?
Sursa foto:www.veooz.com
