La Reșița e demult aer curat. Ideile și previziunile celebrului viitorolog Alvin Toffler sunt deja binecunoscute. Extrapolările sale, bazate riguros pe tendințele anilor în care trăiește, au făcut o serioasă carieră în lumea sociologică, și nu numai. Realizate în urmă cu ceva ani, multe din enunțurile sale dau semne că se adeveresc cu asupra de măsură, cum se spune. Toffler a vorbit de era „Coșului de fum“, numind așa epoca industrializării frenetice prin care a trecut omenirea, perioadă în care fabrica domina zdrobitor peisajul economic și pe cel social. Deși statele civilizate au depășit demult era „coșului de fum“, pătrunzând în era informației și în universul economiei electronice și digitale, state întregi sau orașe de pe glob, au rămas încă încremenite într-un timp în care guverna uzina, relațiile industriale. Dacă luăm aici exemplu Reșiței (care nu a trecut în era digital dar nu mai e nici în cea a Coșului de fum), dar în acest tipar se încadrează multe alte zone ce prezintă similitudini cu capitala Banatului de Munte. Așa cum, sute de ani a fost un vârf de lance al siderurgiei, nu numai românești ci și imperiale, la acel moment, Reșița (sau, repet, luați altă localitate asemănătoare) ar fi trebuit să se numere printre orașele-fanion în ce privește conversia industrială și economică. Cu un personal înalt calificat, Reșița putea deveni, păstrând, desigur, proporțiile, un fel de Silicon Valley a României. Reșița a fost, ani de zile, un oraș-uzină, cu ritmurile umane guvernate strict de sirenele fabricilor, la orele 7, 15 și 23. Pentru că majoritatea oamenilor lucra în cele două mari fabrici. Mentalitățile extraordinar de persistente, generate de o asemenea structură socială și de autarhicul regim comunist, i-a determinat pe mulți să rămână zăvorâți în fața oricărei evoluții, a modernizării. Pentru asemenea tipuri de personalitate, e mai important un parc jigărit și neîntreținut, un petic de așa-zisă zonă verde, călcată tot timpul în picioare de copiii care încing câte o miuță, decât, de pildă, o construcție, o instituție, o societate comercială, care aduce locuri de muncă și servicii moderne. Acestor proiecte, care oricum nu se pot realiza fără respectarea strictă a condițiilor de construcție și de protecție a mediului, li se opun oameni care n-au nici o calitate, în afara faptului că sunt, întâmplător, vecini cu zona respectivă. Dar nici acest lucru n-ar fi atât de grav, dacă nu ar exista și aleși locali fără nicio perspectivă economică cât de cât coerentă. Teoriile economice care au salvat America din cea mai mare criză economică a timpurilor moderne spun că la vremuri de depresiune economică trebuie investit și stimulat cu orice preț consumul, create locuri de muncă iar la vremuri prospere trebuie făcute economii. Așa că structuri urbane cum e Reșița nu au voie doar să supraviețuiască, ele trebuie cu orice preț să se salveze prin transformare profundă și progres.
Sursa foto:japantimes.co.jp
