Trebuie să vă spun din start că titlul este eronat. N-am mai votat la preşedinţiale din momentul în care aveam de ales între Ion Iliescu şi Vadim Tudor. Atunci am avut cel mai puternic sentiment al zădărniciei şi am fost la câţiva milimetri de a lua decizia plecării din ţară. M-au reţinut sentimentele ce le aveam şi le am faţă de părinţi, mai ales faţă de mama, pe care, fără vina ei, o asociez şi fac tot timpul analogia mama-patria. Vi se poate părea o scenografie de film sovietic dar, nu-mi poate scoate nimeni din cap că ne iubim patria ca pe mama. Invers, accept discuţii şi admit că e mai greu, dar vin şi spun că trebuie! Mai aveam atunci, primul copil născut! Sunt pe cale să-i cer iertare că, dacă aş fi plecat, acum aş fi fost în stare să îi ofer o bursă la una din facultăţile de referinţă din Occident. Pe de altă parte, dacă aş fi plecat nu aş fi avut parte de cel de al doilea copil, la fel de minunat ca primul. Dar, gata cu consideraţiile personale.
L-am cunoscut pe Traian Băsescu în plină campanie a localelor din 2004. Am fost cu Domnia Sa prin periplul său judeţean. Caransebeş, unde am făcut şi o poză pe care o ţin şi acum în credenţul de la birt, am fost la Dezeşti, unde Ioan Borduz se alegea primar şi l-am avut invitat la o emisiune în direct la fosta televiziune Terra Sat. Trebuie să recunosc că m-a impresionat. Nu suficient încât să mă determine ca peste câteva luni să-l votez ca preşedinte. Cu ce m-a impresionat atunci? Cu stilul degajat de a accepta şi a se face acceptat de mulţime (chiar ne-am prins,unul lângă altul, în hora de la ruga ce se sărbătorea la Dezeşti). Cu felul în care, după participarea la manifestarea din centrul comunei, viitorul preşedinte i-a tras de urechi pe membrii PD adunaţi la masa de sărbătoare a viitorului primar. I-a dominat pur şi simplu. După un discurs de cel mult 15 minute toţi PD-ii de frunte ai judeţului au răspuns în cor, am înţeles, să trăiţi! Ăsta da om, îmi spuneam. Şi al treilea lucru, mi-a dat, în direct la televizor, una dintre cele mai frumoase definiţii ale patriotismului:”Să-ţi dea lacrimile pe vapor, în momentul în care se intonează imnul naţional şi se ridică tricolorul pe catarg”.
De ce nu am fost la vot atunci, pleacă de la alegerea imposibilă ce o aveam de făcut în 2000 şi, mai apoi, în 2004, dintr-un întârziat adolescentin spirit de frondă. În fine, s-a ales Traian Băsescu. Nimic nou sub soare pentru popor. Aceeaşi blamare, sărăcie, impertinenţă a autorităţilor, corupţie. Până când Băsescu, cu Legea pe corupţie călcând, mi-a dat o speranţă. De mai bine. Exact ca în poveşti, aveam speranţe că răul va învinge. Nu e el Făt Frumos, dar s-a luat cu Zmeii de gât! De aceea am scris în titlu că l-aş fi votat pe fostul preşedinte în noiembrie 2014.
Şi, iată-mă după 16 noiembrie 2014. Toţi oamenii preşedintelui cad ca nişte spice călcate de tornadă. Oameni pe care Domnia Sa i-a promovat în funcţii cheie se dovedesc a fi celulele primordiale ale cancerului cu care se lăuda că însuşi el se bate, ca un căpitan de vas în plină furtună. Mă simt minţit, trădat de preşedintele meu şi-mi aduc aminte de Mihăileanu, de Nana, de ţiganca împuţită etc.
Sursa foto: antena3.ro
