Facebook şi-a tatuat sigla adânc în retinele dar şi în obiceiurile noastre. Amplu fenomen cultural, greu se găsesc instanţe în care flagelul albastru să nu-şi fi băgat tentaculele. Cu peste un miliard de utilizatori în lume şi peste 8 milioane în România, FB este un colos mondial periculos de influent. Iar FB ştie asta din plin.
În 2012, Facebook a fost arhitectul unui experiment psihologic deosebit de contoversat şi ciudat de puţin cunoscut la noi. Concret, experimentul şi-a propus să determine în ce măsură emoţiile utilizatorilor sunt influenţate de către propriul news feed (sau noutăţi în română). Mai precis, news feed-urile a aproape 700.000 de utilizatori au fost manipulate, unor utlizatori fiindu-le arătate, timp de o săptămână, postări preponderent pozitive, pe când altora postări video, texte sau imagini triste, încărcate. Rezultatul experimentului, deşi la limita relevanţei statistice, arătă că, într-adevăr, postările subiecţilor experimentului au preluat dispoziţia news feed-ului lor, aceştia fiind mai predispuşi să posteze chestiuni cu caracter negativ după ce, timp de o săptămână, au văzut la rândul lor astfel de postări.
Fenomenul, cunoscut în psihologia socială drept contagiune emoţională, ne afectează pe toţi, indiferent că suntem sau nu subiecţii unor astfel de experimente mai puţin etice. În fapt, cu toţii suntem cobai aflaţi de nenumărate ori pe zi în faţa farandolei de iluzii numite Facebook. Nevoia de a te furişa în viaţa altora, sau, dacă doriţi în termeni ştiinţifici, nevoia de validare socială, ne face dependenţi de serviciile reţelei de socializare. Problema e că nu vedem nimic esenţial din viaţa altcuiva, ci mai degrabă ne găsim în faţa unui colaj de momente atent fardate şi estetizate, frânturi atent selecţionate. E o paradă zilnică pe care o hrănim cu toţii cu milioane de poze, curată butaforie menită să inspire spontaneitate şi veridicitate. Poate că la nivel conştient ştim foarte bine că vecina de la etajul 3 îşi fotoşopează pozele cu nesimţire şi nu arată deloc grozav în viaţa reală. Totuşi, asaltul de soare, zâmbete şi veselie la care suntem martori zilnic ne inoculează ideea că viaţa noastră e ternă în timp ce alţii sunt pe culmile succesului sau distracţiei. Această percepţie denaturată nu e valabilă doar pentru imagini. Tot ce ne apare în news feed se calculează pe baza unui algoritm bazat pe comportamentul nostru pe site. Cu cât accesăm mai multe ştiri cu războiul din Ucraina, să zicem, cu atât mai mult ne vor apărea astfel de ştiri. Astfel, cu toţii alunecăm subtil în propria noastră lume, o lume confirmată de fiecare articol pe care-l citim şi de fiecare imagine pe care o vedem, uitând faptul că noi am construit, prin accesările noastre, acest edificiu iluzoriu.
Concluzia e la îndemână. Facebook-ul nu este echivalent cu realitatea. Nici a noastră, nici a celorlalţi. Facebook este o afacere ultraprofitabilă ce caută să-şi înmulţească veniturile cu fiecare logare. Degeaba verificăm de trei ori pe zi starea de sănătate a caprei vecinului. Pe FB, capra vecinului e mereu frumoasă ca-n poveşti. În loc de o ultimă pledoarie împotriva acestui serviciu cu încrengături prea complexe pentru a fi privit doar în sens negativ, vă propun o întrebare. Dacă un străin ar veni şi v-ar cere toate datele, imaginile, pasiunile dvs., precum şi o actualizare constantă a locaţiei în care vă aflaţi, aţi oferi de bunăvoie aceste date?
Sursa foto: norebbo.com
