De obicei, nu stau prea mult în fața foii albe (metaforic spus, acum pagina blank a notebook-ului) din lipsă de inspirație. Sigur, se mai întâmplă și așa, orice scriitor sau jurnalist a pățit cel puțin o dată acest lucru. Se și spune că e cea mai mare provocare a omului de scris, această pagină albă, pe care trebuie așternut începutul unui roman sau al unui articol. Acum, însă, ezit puțin, pentru că doresc să rămân echilibrat în fața unui nou cutremur politic. Nu e lipsă de decizie, nu e neapărat confuzie, ci pur și simplu încercarea de a nu fi pătimaș, de o parte sau de alta.
Nu voi reda aici firul evenimentelor al cărui real fitil a fost aprins aseară, târziu, la guvern. Ele se cunosc deja și, din nefericire, constituie începutul unui război de gherilă între ceea ce am putea numi societatea civilă și actuala putere. Știu că există riscul de a afirma, așa cum a făcut-o rabinul, pentru doi membri ai comunității sale, care se certau: și tu ai dreptate, și tu ai dreptate! Nu, dreptate are întotdeauna poporul, oamenii care simt că se întâmplă ceva rău cu ei. Politica e despre a guverna cu oamenii, pentru oameni, nu împotriva lor. Din păcate, PSD a traversat acum această graniță sensibilă, generând acte normative nefericite. E păcat, pentru că social-democrații dispun acum de o majoritate (confortabilă sau nu, este o altă discuție) care le permite să facă lucrurile așezat, temeinic. Chiar dacă ești la putere și ai majoritatea, nu trebuie, zic eu, să neglijezi mecanismele consultative, consensuale. E clar că trebuie să avem modificări la Codul penal dar graba aceasta duce, iată, la inflamarea străzii, ceea ce nu face bine niciunui guvern. Pe de altă parte, nu sunt de demonizat nici pesediștii, în bloc. Probabil că noi, cei din stradă, ar trebui să cerem nu neapărat căderea guvernului, instalat, totuși, legitim, ci punerea la punct, într-un final, a unui sistem de relaționare cu societatea civilă. Adică, de o sumedenie de ani tot observăm că există o izolare constantă a puterii de popor, odată ce respectiva putere ajunge să preia frâiele trebii. Și asta nu e bine. Apar hiatusuri, crevase instituționale care pot duce la mișcări violente, la prăbușiri instantanee de construcții politice și administrative. Totul se soldează cu căderi ale economiei, cu declin al monedei naționale. Într-un cuvânt, nimic din ce ne-am putea dori acum.
Nu aș dori nici să intru în capcana ”Iohannis – Soros – oamenii din stradă plătiți” dar nici în cea a crucificării cu orice preț a celor de la putere. Mai există și percepția să acum pesediștii se încaieră cu justiția, ceea ce poate face din nou rău, țării. Oamenilor onești, pentru că până la urmă, oricine din galeria puterilor în stat, mai ales la vârf, face pasul înapoi, nu are atât de pierdut, pe cât au cetățenii acestei Românii siluite.
Guvernarea, care ar trebui mai degrabă să fie cârmuire, nu e simplă. Nu a fost niciodată și nici nu va fi. Poate însă că în sfârșit cineva va da semnalul regenerării politice, pentru că s-a ajuns prea departe cu ruptura dintre politicieni și popor. Mai puțină aroganță față de partenerii politici, față de ziariști dar, în primul rând față de alegători, ar fi de dorit. Pentru toată clasa politică, nu numai pentru cea de la putere. E nevoie de o reconciliere profundă în societatea românească și exact asta nu se întâmplă acum.
Sursa foto: click.ro
