Olanda continuă să se opună aderării României la spaţiul Schenghen. Aştept să văd detalii din aşa-zisa negociere a premierului Cioloş cu omologul său olandez pe tema portului Constanţa. Sper să nu fie o nouă vânzare din categoria eternei „privatizări eşuate” a economiei româneşti. Din câte spun autorităţile de la Bucureşti despre aderarea la Schenghen, din punct de vedere tehnic, problema este rezolvată. Ar rămâne cea a MCV-ului, dar premierii şi preşedinţii României declară de ceva ani că şi aici este OK. Ar mai rămâne în picioare problema ţiganilor emigraţi masiv pe tărâm european şi problemele pe care reprezentanţii etniei o provoacă. Aici cred că este doar un obicei transnaţional al politicienilor care, în cazuri de incapacitate administrativă aruncă vina pe minoritari, recte pe imigranţi. Poate mai ţineţi minte cum Occidentul, mai ales Franţa, ne trăgea de urechi pentru că nu reuşim integrarea ţiganilor în societate. De ceva ani, occidentalii au avut ocazia să ne predea o lecţie de profil. Au eşuat şi i-au împachetat pe etnici, i-au suit în avioane şi i-au trimis de unde au venit. Acum, le-a dat frau Merkel de unde să aleagă! Parcă m-am cam săturat să tot fim terfeliţi ca neam şi ca naţie, de orice fanfaron care îşi trage superioritatea din simplul fapt de a se fi născut cu ceva sute de kilometri mai la vest. Nu neg civilizaţia şi prosperitatea acestora. Dar, parcă prea s-au pus să ne scadă nota la purtare fără a avea răbdarea de a ne preda codul bunelor maniere. Că nu avem cei mai oneşti politicieni, nu poate nega nimeni. Dar, şi dincolo aleşii suferă de metehne comparabile cu cele alor noştri. Diferenţa e de modul în care sunt trataţi şi judecaţi, atât din punct de vedere legal cât şi moral. Când scriam despre modul în care suntem percepuţi ca neam, mă refer şi la ai noştri, care nu mai contenesc în a-şi pune ştreangul de gât. Parcă fierbem de nerăbdarea de a ne face în toate felurile. Tot ce este românesc este de proastă calitate. Suntem un neam de hoţi etc. Etichete ce vin să pună în genunchi un popor care a avut ceva de spus lumii de-a lungul existenţei sale prin reprezentanţi de vârf ai ştiinţelor şi artelor universale. Este trist să constat că ne pierdem identitatea naţională, pe zi ce trece. Parcă a fost un blestem gaura decembristă aplicată tricolorului. Nu sunt nici adeptul teoriei conspiraţioniste, dar nu pot să nu mă întreb care ar fi soluţia? Poate solidaritatea naţională şi o mai mare aplecare a conştiinţelor înspre spectrul politico-administrativ?
