Şi vă spun şi de ce. În primul rând, categoric, nu sunt de acord cu atentatele. Dar, plec de la acea obscură revistă de aşa zisă caricatură, ceva cu Charlie Hebdo. Nu am solidarizat cu nişte ţâfnoşi şi needucaţi care, trecând pragul celor şapte ani, înjurau din orice poziţie musulmanii. Şi-au luat-o, cum se spune prin cartiere. Ce m-a durut cel mai mult, a fost plasarea francezilor faţă de (intenţionat nu folosesc vis-a vis) marile noastre valori culturale: Cioran, Brâncuşi, Ionescu şi nu Ionesco etc. Au trecut anii interbelici şi postbelici, inclusiv cei ai comunismului. Francezii, popor măreţ, nu a contenit la a ne trimite la lada de gunoi. A societăţii şi a istoriei. Recent, ne-au transmis semnale de toată jena, nişte măgării, efectiv. Gen, le salut romain, ţiganii şi altele. Am protestat, aiurea, bineînţeles. Circula pe net o fotografie a naţionalei de fotbal a Franţei. Cocoşul galic era reprezentat de vreo 11 maghrebieni (negri) plus alte rezerve în care se regăsea şi un umil francez alb. Cum te poţi pune cu marele popor francez? Iată că s-au pus ţiganii lor. Şi nu oricum, cu kalaşnikoavele. După secole de asuprire şi prăduire a naţiilor africane, după asimilarea lor şi, implicit, culturalizarea(!) lor, iată că marele popor francez şi-a primit mulţamul. Încă o dată, nu susţin şi nu propovăduiesc extremismul, sub nicio formă. Dar, domnilor, chiar nu mai dăm doi bani pe învăţăturile strămoşilor noştri? Ceva de gen, „Dacă te bagi în albia de lături te mănâncă porcii” sau „Bine faci bine primeşti” sau …
