Tragedia din Colectiv, care a declanşat criza politică din România acoperă, prin intensitate, vuietul evenimentelor ce se petrec. Europa se fărîmiţează sub ochii noştri şi chiar aproape de noi. Şi nu e vorba de Donbas, sau de Novaiarassia!
Parlamentul regional din Catalonia a adoptat luni o rezoluţie, fără precedent, pentru separarea de Spania, lansând o aşa-numită foaie de parcurs spre independenţa unui stat catalan independent care ia forma unei republici, transmit agenţiile internaţionale de presă.
Declaraţia de secesiune, primul pas despre care partidele pro-independenţă speră că va duce la desprinderea regiunii de Spania şi la crearea unei republici independente în interval de 18 luni, a primit susţinerea majorităţii legislativului regional. Rezoluţia prevede de asemenea lansarea lucrărilor parlamentare pentru crearea unei administraţii fiscale independente şi a unei securităţi sociale. Contribuţia Cataloniei, regiune cu 7,5 milioane de locuitori, la Produsul Intern Brut al Spaniei este de 20%.
Însă, începând din această săptămână, și o regiune din Balcani ar putea intra pe drumul spre dobândirea independenţei, creând astfel premisele pentru un alt conflict deschis la nici 300 de kilometri de graniţele României.
15 noiembrie, adică duminică! Reţineti această dată, fiindcă ar putea fi ziua în care Republica Srpska face primul pas spre independenţa completă. Este ziua în care cetăţenii acestei “entităţi” – termenul oficial pentru Srpska, una dintre părţile componente ale Bosniei-Hertegovina – votează dacă mai acceptă sau nu autoritatea Înaltului Reprezentant al Comunităţii Internaţionale, impus prin Acordurile de la Dayton, ce au pus capăt conflictului sângeros. Acesta are puterea de a demite oficiali şi a impune legi în cazul în care constată că Acordurile au fost încălcate iar pacea fragilă din Bosnia-Hertegovina ar fi astfel ameninţată.
Referendumul din 15 noiembrie a fost inițiat de preşedintele Republicii Srpska, Milorad Dodik, şi are o singură întrebare: “Susţineţi impunerea neconstituţională şi neautorizată a legilor de către Înaltul Reprezentant al Comunităţii Internaţionale în Bosnia-Herţegovina, în special a legilor privind Curtea şi Parchetul din Bosnia şi Herţegovina, şi implementarea acestor decizii pe teritoriul Republicii Srpska?”
Pe scurt, o majoritate de NU la referendum ar insemna că “entitatea” sârbă refuză să recunoască Curtea şi Parchetul instituite de Acordurile de la Dayton ca autoritate supremă în domeniul judiciar şi îşi arogă dreptul de a respinge deciziile Inaltului Reprezentant.
Referendumul din 15 noiembrie a fost criticat chiar şi de premierul sârb, dar nu este o noutate în spaţiul condus odinioară de Karadjici şi Mladici.
Situaţia devine interesantă atunci când citim că “Referendumul din Republica Srpska este o chestiune de politică internă”, poziţia oficială a ambasadorului Rusiei în Bosnia şi Herţegovina, confirmată ulterior şi de Ministerul de Externe de la Moscova, ca o replica tăioasă a independenţei Kosovo, pe care slavii nu o pot uita uşor!
Inaltul Reprezentant al UE, Valentin Inzko, a avertizat la începutul lunii septembrie că, “dacă actualul curs al politicii din Republica Srpska va continua, există un risc crescut ca Bosnia şi Herţegovina să se îndrepte spre dezintegrare, ceea ce va avea implicatii semnificative pentru pacea şi securitatea internaţională, cu riscul unui nou conflict în spatiul ex-iugoslav”.
