Cu multă bucurie în suflet aflu că, din nou, voi fi obligat să plătesc taxă de parcare. Nu primăriei, ci unei firme private. Adică, municipalitatea a oferit vreo şase sute şi ceva de locuri de parcare spre exploatare unei firme private. Că acum vreo trei ani, locurile erau înspre două mii, practic toate zonele aglomerate ale municipiului, nu mai vorbim. S-a lăsat cu proces câştigat de firma concesionară. Aş fi curios cum, de la două mii s-a ajuns la doar 684. Mai suntem anunţaţi că ne putem procura tichetele de parcare de la 16 locaţii, în general chioşcuri de ziare. Aşadar, plec dimineaţa la serviciu, după orele de program la cumpărături sau aiurea prin oraş, musai să trec pe la un chioşc de ziare. Oare, nu se mai există automate de tichete? Sigur că aparatura este pe piaţă, dar costă! Barieră, automat de tichete, ceva asfalt, marcaje, pază şi protecţie. Cam acestea ar fi ingredientele unei parcări cu plată, dacă vrem să fim civilizaţi. Dar, nu! Pur şi simplu, o firmă ia bani pe ceva ce nu-i aparţine. Fără minime investiţii de care aminteam mai sus. Cu ceva ani în urmă, primăria avea nişte angajaţi care veneau la maşină când parcai pe domeniul public, îţi luau leul, tăiau chitanţa, la revedere! Nu, s-a dovedit că nu era rentabil. Păi, dragilor administratori municipali, erau angajaţii dumneavoastră, i-aţi dat afară de hoţi, adică nu-i puteaţi supraveghea? Ne spune cineva de la primărie, care erau încasările de pe parcări, aşa nerentabile cum erau? Şi cât vă dă bau-baul acum, comparativ cu cât adunau amploaiaţii administraţiei locale? Nu de alta, dar mă gândesc serios să cer şi eu primăriei, concesiunea pieţei de vechituri şi a celor două agroalimentare. Dacă tot e greu cu supravegherea financiară a angajaţilor, daţi-mi mie viţelul cel gras şi vă dau şi eu ce vă dă bau-baul.
