Există, din păcate, în gena românească o evidentă aplecare spre imund, spre o bizară sărbătoare a mizeriei, a subculturii, a spectacolului trist al neputinței, al gregarității agresive. Nu trebuie să spună alții aceste lucruri, le arătăm noi, scoatem la iveală cu mult talent straturile cele mai profunde ale grobianismului, ale unei automarginalizări nemeritate. Sunt și eu român, iubesc necondiționat această țară și poporul nostru, de aceea o spun din interior. Nu suntem mai buni sau mai răi decât alte popoare dar pentru mine e un paradox continuu că ne dovedim aplecați aproape exclusiv spre kitsch, mizerie, spre o omniprezentă manelizare a societății. Iar televiziunile – mijlocul de transport cel mai eficient al acestor tendințe – mustesc de mizerie, de ”sânge”, de fest-ul grotesc al terorii prin știre negativă, agresoare, așa cum spune un coleg de-al meu de breaslă. Sunt jurnalist de mulți ani dar nu mai recunosc drept jurnalism ceea ce se întâmplă în entitățile media centrale. Aceasta e însă o discuție lungă.
În timp ce noi ne ”sărbătorim” pe posturi, criminalii, hoții, violatorii, curvele, cocalarii, pițipoancele, creăm adevărate spectacole cinice din accidente sângeroase și ridicăm ode nesfârșite grotescului, alții ne arată fața creativă a României. Trebuie să vină străinii, cumva parcă sătui și ei de marea de știri negative de la noi, și să ne spună că suntem un popor inventiv, inovativ, că avem un București (și nu numai) inteligent, ancorat în viitor. Că avem tehnologie, invenții exclusiv românești, oameni creativi. Vine National Geografic, de pildă, și face un reportaj uimitor despre București, referindu-se, așa cum spuneam, la un oraș inteligent, în sensul tehnologiei informației și al inventicii. Nu o să cad în capcana unei pledoarii nesustenabile, în sensul de a vorbi în țară numai despre aceste lucruri. La urma-urmei, realitatea nu e pigmentată numai de aspecte lăudabile. Dar e imperios necesar să contrabalansăm mizeria proferată continuu pe cele mai bune canale de audiență, cu fața bună, caldă și pozitivă a României. Cu excelențele antreprenoriale, de care nu ducem lipsă dar sunt insuficient de cunoscute. Trăim într-o lume a imaginii, a stereotipurilor, a memelor (acei viruși ai minții care se propagă uimitor de asemănători cu cei biologici), de aceea e nevoie de cunoaștere, la acest nivel. Revin la reportajul de pe National Geografic. Un bucureștean a realizat o aplicație uimitoare: îndrepți smartphone-ul sau tableta spre o clădire veche, spre o stradă, spre o zonă anume și aplicația îți redă în paralel, pe split de ecran, filmări vechi despre cum arăta aria respectivă. Informații, în realitate augmentată, despre Bucureștiul de altădată. Imaginați-vă câți vor dori aplicația, gândiți-vă la marile orașe europene, cât de interesant ar funcționa aplicația, pe care românul vrea s-o extindă și spre alte mari entități urbane din țară. Un alt român a creat un vehicul tout-terrain unic în lume: intervine la orice, în orice zonă, pe orice drum, pe munte, prin pădure. Are o putere fantastică, se cațără efectiv pe munți și poate căra și 600 de litri de apă pentru eventuale incendii inaccesibile altor mijloace convenționale. Deja instituții specializate din SUA și Suedia și-au exprimat interesul pentru vehicolul românului. Apoi, Raed Arafat, creatorul SMURD în țara noastră, prezintă dezinvolt, sub ochii uimiți ai realizatorului britanic, un sistem revoluționar de telemedicină. Apropo, toți, dar absolut toți intervievații români vorbesc fluent limba engleză, ceea ce spune multe despre un popor conectat la valori mundane. Deci, Arafat și colaboratorii săi arată un sistem prin care medicii de urgență văd la 200 de kilometri dacă un accidentat a făcut sau nu stop cardiac, ce are rupt, ce are afectat, putând să ia decizii salvatoare de vieți, de la distanță. Un alt român a realizat ceva extrem de util, mai ales în contextul amenințărilor teroriste: scannerul de avioane! Da, se ia tot avionul care urmează să decoleze sau tocmai a aterizat și se scanează. Realizatorul britanic ascunde, de probă, un pistol mitralieră, un obiect care imită o bombă și, pune undeva, într-un mic compartiment ceva despre care nu spune nimic custozilor proiectului: un telefon mobil. Sistemul de scanning găsește imediat totul, inclusiv micuțul telefon. ”Măruntaiele” avionului se văd întocmai ca un pacient supus ecografiei. Pentru că obiecte periculoase pot fi ascunse și direct în avion, nu numai în bagajele pasagerilor, oricum scanate și ele. Deja marile aeroporturi se interesează de invenția românească. Britanicul de la National Geografic ne vorbește însă de multe altele: de creativitate culinară, de artă, de transformarea unor obiective abandonate în adevărate arii culturale și artistice, toate într-un context general de societate conexată din plin la progresul actual, la marile provocări pe care trebuie să le înfrunte România, la nivel mondial. Un demers frumos pentru orașe și o țară creativă, inventivă, inovativă, așa cum i-ar sta bine României. Un demers pe care ar trebui să-l facem și noi, mai susținut, în loc de funebrul perpetuu care ne bântuie mijloacele de comunicare în masă.
