Daniel Botgros
Ingrid Carlberg, Nobel. Enigmaticul Alfred și premiile sale, Cluj-Napoca, Academia Română, Centrul de Studii Transilvane/Argonaut, 2026 (Traducere în limba română de C.Ș. I dr. Varga Attila, Institutul de Istorie „George Barițiu” din Cluj-Napoca al Academiei Române/Visiting Researcher, Oxford Brookes University, UK)
O carte tradusă, în limba română, despre Alfred Nobel, faimosul antreprenor suedez creator al Premiilor Nobel, cele mai importante distincții mondiale care se acordă azi pentru excelență în știință și cercetarea de cel mai înalt nivel, reprezintă, cu siguranță, un demers inedit. Până la urmă de ce avem nevoie de o asemenea carte? Cu ce ajută ea România de azi în contextul în care, din anul 1901 începând, participăm, anual, la faimoasa competiție, fără vreun rezultat notabil?
Ideea acestei traduceri s-a născut chiar în Biblioteca Nobel din Stockholm, una din cele mai mari din lume, acolo unde faimoasa Comisie Nobel pentru Literatură ajunge, nu o dată, pentru documentare și evaluare a dosarelor de candidați. Acolo, în bogăția fondurilor de carte, istoricul Varga Attila, originar din Reșița, cercetător la Institutul de Istorie „George Barițiu” din Cluj-Napoca al Academiei Române și Visiting Researcher la Oxford Brookes University, UK, a găsit o carte importantă despre Alfred Nobel care a fost elaborată chiar de către Secretarul Permanent al Academiei Suedeze, Academician Ingrid Carlberg, personalitate marcantă a vieții academice suedeze care, începând din acest an, va anunța, Urbi et Orbi, cine vor fi viitorii Laureați ai Premiului Nobel pentru Literatură.
Deși cartea are o dimensiune impresionantă (702 pagini), nu aceasta a reprezentat argumentul principal care l-a convins pe istoricul originar din Banatul de Munte să înceapă traducerea, în limba română, a cărții. Privind sursele utilizate de autoare, se poate spune, cu certitudine, că avem de-a face, în acest caz, cu prima monografie amplă dedicată lui Alfred Nobel care s-a scris pe bază de arhive inedite la care, până acum, cercetătorii aveau acces limitat.
Cu alte cuvinte, autoarea a citit mii și mii de pagini de izvoare istorice de primă mână care îl prezintă pe renumitul inventator în ipostaze care, până acum, nu au fost prezentate publicului larg. Altfel spus, pentru prima dată după mai bine de 100 de ani, îl vedem pe Alfred Nobel cu luminile și umbrele sale, chiar dacă asemenea umbre, probabil, nu au generat multă încântare la Fundația Nobel. Aceasta, în durata lungă de timp, a căutat să-l mențină pe Părintele Premiilor Nobel pe un piedestal unde nu trebuia să răzbată nimic negativ care i-ar fi șifonat imaginea.
N-ar fi exagerat să menționăm faptul că autoarea a avut mult curaj să-și asume construirea unei asemenea imagini, la un astfel de nivel, care nu doar că îl aduce pe Alfred Nobel „mai aproape de muritorii de rând”, ci ni-l prezintă așa cum nu ne imaginam că îl vom vedea vreodată: relația lui tumultuoasă cu Sofie Hess, de origine evreiască, avatarurile șocante prin care a trecut familia Nobel, care a oscilat de la faza de sărăcie cruntă și faliment financiar până la prosperitatea mult dorită, apoi prieteniile și trădările de răsunet prin care a trecut Alfred Nobel pe durata unei vieți, punțile de legătură pe care el le-a creat, cu diferite țări, grație afacerii cu pulbere explozivă, iar apoi cu faimoasa lui dinamită pe care a patentat-o în a doua jumătate a veacului al XIX-lea.
Așa că, până la urmă, cine a fost, cu adevărat, Alfred Nobel?
La aceasta suntem invitați să reflectăm fiecare dintre noi, chiar dacă nu toți candidăm la Premiul Nobel. În atare situație, trebuie să recunoaștem că, măcar o dată, ne-am întrebat ce se întâmplă că, în decurs de un secol și mai bine, deși ne-am străduit mult, Premiul Nobel nu a venit niciodată în România? Oare au ceva suedezii cu noi? Nu ne simpatizează Fundația Nobel? Sau, poate, problema este, pur și simplu, la noi în sensul că nu ne-am străduit niciodată să înțelegem cu adevărat „Spiritul Alfred Nobel” sau, mai exact, ce anume a vrut să recompenseze Alfred Nobel cu aceste premii, mai ales în sfera literaturii?
Din interviul pe care mi l-a acordat traducătorul, după ce acesta a efectuat numeroase stagii de documentare în Arhiva Comisiei Nobel pentru Literatură, prin Programul de Schimb Interacademic derulat, în prezent, între Academia Română și Academia Regală de Litere, Istorie și Antichități din Stockholm am putut înțelege că renumita Fundație Nobel nu este,nicidecum o fundație de caritate care dă Premiul Nobel după simpatii sau solidarități diverse.
Din contră, avem de-a face cu cel mai mare investitor al Suediei care, între multe altele, are obligația să respecte, până la ultima virgulă, doleanțele exprimate de Alfred în faimosul său testament. Cu alte cuvinte, există un for competent, de reputație mondială, care veghează, cu strășnicie, ca viitorii Laureați Nobel nu doar să fie excepționali în sfera lor de activitate, ci să fie și în „Spiritul Alfred Nobel”. Pentru a înțelege ce anume înseamnă, mai exact, acest „Spirit Nobel”, ce a vrut Alfred, prin testament, de la posteritatea lui, istoricul Varga Attila ne propune o revenire „Ad Fontes”. Altfel spus, ni se oferă povestea vieții lui Alfred și a Premiilor Nobel, așa cum le-a gândit și simțit unul din cele mai înalte spirite ale umanității.
Acest volum ne ajută, așadar, nu doar să redescoperim un personaj faimos, nu doar să depășim anumite clișee dezarmante care nu au nicio legătură cu realitatea istorică (iubita lui Nobel „a fugit” cu un matematician, prin urmare niciun matematician nu ia Premiul Nobel), ci să și înțelegem un spirit, să-l aplicăm corect în munca noastră, iar astfel, poate, să ne apropiem și noi mai mult de Nobelul mult râvnit…
