Dan Popoviciu
În urmă cu aproape patru sute de ani, Regele Soare decreta: « L’État c’est moi ! ». Bineînțeles că istoricii au interpretat în diferite moduri declarația regelui. Dar, tot istoria ne-a dat numeroase exemple despre dictatori ce s-au asimilat statului. Drept este că, la șase decenii după declarația ce a rămas în analele umanității, Regele Soare a revenit oarecum înaintea morții, 1715, și ar fi spus, aproximativ, ,,eu mă duc dar statul va supraviețui”.
În fine, de ce această introducere? Pentru că am asistat la cea de-a cincea amânare a unei hotărâri așteptate de la Curtea Constituțională. Nu pot distinșii judecători nicidecum să aprobe constituționalitatea legii prin care li se micșorează pensiile dar le crește și vârsta la care se pot pensiona. Mai pe înțelesul nostru, al populimii, îi punem pe cei nouă zei frați cu Themis să declare că este mai mult decât legal și moral să piardă din beneficiile pecuniare! Zei, zei, dar nemernicii ăștia nu se hrănesc cu rodii sau, mai nou, cu apă aer și energie. Nu, jigodiile vor bani mulți, tot mai mulți, pentru ei și pentru casta lor. Nu contează că un salariu minim în România este undeva la 2300 net. Ei au de zece ori mai mult. Și salariu și pensie. Li se pare normal. Că ,,ei muncește”. Cu greu, pentru băgarea la bulău a unui nenorocit ce a furat o găină și o pâine, de foame. Cum la greu ,,muncește” pentru a amâna până la înfățișarea tuturor sfinților calendarului vreo cauză ce i-ar trimite la răcoare pe marii infractori.
Prescripție, frate! Curat constituțional! Pentru ăia care fură cu milioanele de euro, nu cu legăturile de surcele pentru a-și încălzi copilașii. De zeci de ani scriu despre infractori politico-administrativi ce, cu largul concurs al constituționalilor, se lăfăie în proiecțiile furăciunilor. Furăciuni făcute și prescrise de un sistem juridic mituit cu salarii ce în România pot fi catalogate fără nicio reținere drept mită instituțională. Noi vă dăm să aveți dar, și voi ne faceți scăpați. Exemple? E plin netul. Ce nu înțeleg eu, este starea amorfă a populimii. Să nu deranjăm, să nu enervăm, să nu jignim, să nu ne fie mai rău etc.. Dragilor, pentru a încheia oarecum la fel cum am început. Statul suntem noi. Nici El, nici Ei. Doar noi putem pune linia de demarcație între autocrație și democrație.
Discuție despre această post