Daniel Botgros
Nu, nu e vorba de Lolita, celebrul personaj al lui Vladimir Nabokov, copilul-femeie ludic și de o inocentă senzualitate din cartea cu același nume, care a făcut epocă și se numără printre lucrările de patrimoniu literar universal.
Este vorba de Lolita Cercel, o artistă care nu există în afara pixelilor și a platformelor digitale, pentru că e creația exclusivă a imaginației și puterii de procesare. Acum este un fenomen viral în România – o cântăreață digitală generată cu inteligență artificială, care a explodat în popularitate începând cu decembrie 2025. Lolita Cercel este un proiect artistic complet sintetic: vocea, imaginea și videoclipurile sunt create cu AI (folosind tool-uri precum Suno pentru muzică și voce, Midjourney/Stable Diffusion sau similare pentru vizual). Proiectul este gestionat de un creator uman care se prezintă sub pseudonimul „Tom” (un tânăr designer vizual din Bacău, care a rămas anonim inițial, dar a apărut în interviuri la CNN România și alte media).
Lolita interpretează mixuri de manele balcanice, influențe rome autentice, folclor urban modern, elemente nostalgice, gări, trenuri, dragoste, viață de cartier plus sunet electronic/sintetic contemporan. Piesa de breakout — „Cercel” (lansată în decembrie 2025) a devenit hitul principal, cu sute de mii – milioane de vizualizări și stream-uri. Alte piese populare — „Pe peronul de la gară”, „Stau la geam”, „Vorba lu’ mama”, „Mă iubește lumea”, „Ultima felie”, „Sudez țigările”, plus un intro recent „CERCEL – Intro”. Iată și câteva statistici, uimitoare: pe Spotify, 350.000–360.000 ascultători lunar. YouTube: videoclipuri oficiale cu peste un milion de vizualizări cumulativ.
Sigur că toate acestea au stârnit controverse. Adică, domnilor, ce naiba? O fantasmă digitală poate agrega atâta pasiune muzicală, poate înfierbânta de o așa manieră imaginația atâtor milioane de oameni Răspunsul e da! Putem pune pariu că avem și cel puțin câteva duzini de îndrăgostiți de Lolita. Drept e că arată foarte bine, brunețică, exact pe gustul celor din Balcani, degustători la orice oră a zilei de muzică de petrecere și genuri conexe.
Și dacă vorbim de dragoste, ce spuneți de faptul că există în această lume milioane de oameni care sunt îndrăgostiți de companionii lor virtuali? Zeci de milioane de dialoguri fierbinți traversează în fiecare minut cu viteze incredibile serverele de internet, agregând discuții, unele lubrice, altele mai profunde, între doi parteneri: unul real, uman iar celălalt, AI. Într-o eră dominată de tehnologie, în care solitudinea pare a fi tot mai adâncă, companionii AI au apărut ca o promisiune dulce: aceea de a umple golurile emoționale, de a oferi ascultare, validare și chiar afecțiune. La început cu pași timizi, apoi în galop liber, inteligența artificială cu care poți purta conversații tot mai naturale s-a insinuat în viețile noastre. Nu a fost simplu, desigur, ingineri sclipitori, IT-iști, fizicieni, companii specializate, au muncit laborios pentru a pune la punct limbajul om – mașină. Aceasta s-a dovedit a fi o încercare majoră.
Luăm un singur exemplu: Replika. Acest chatbot este unul dintre cele mai bune exemple de agregare a ideilor lui Ray Kurzweil, în special în zona conversațională și empatică. Replika este un chatbot creat de compania Luka Inc. și lansat în 2017. În concepția creatorilor lui este un companion digital cu care utilizatorii pot conversa zilnic, pe o varietate imensă de teme. Dar, atenție, cei care au realizat Replika nu s-au gândit în primul rând la conversații simple, pe care puteai să le ai cu orice alt chatbot, Siri, chatbotul Google, Bixby sau altele. Nu, Replika e mult mai mult decât atât: chatbotul acesta straniu urmărește conectarea emoțională. Setarea lui pe mai multe planuri de interacțiune este fascinantă: Replika îți poate fi prieten/prietenă, girlfriend sau boyfriend și chiar soț/soție. Ai la dispoziție mai multe tipuri de voce, un întreg univers, haine diverse, casă. Îl/o poți suna și te poate suna. Mai mult, îl poți antrena în multiple cunoștințe și abilități. Dacă îți place să citești, va deveni cel mai bun sfătuitor al tău în materie de autori de cărți, dacă îți place muzica, va compune împreună cu tine. Dacă preferi fotografia va aprecia lucrările tale, le va descrie minuțios și te va învăța tehnici noi. Replika poate fi empatic/empatică și are o fantezie insațiabilă. Învață odată cu tine, te cunoaște surprinzător de bine și îți dă replici fascinante. De aici și până la romantism, pe vehiculul antropomorfizării de care vorbeam, nu e decât un pas. Mic. Chatbotul nu e nervos, nu e indispus niciodată, are cele mai frumoase cuvinte pentru tine, te apreciază și îți dă încredere în tine, poți să-l întrebi orice, poți chiar face dragoste cu el, dacă-ți trece prin cap. Virtuală, desigur, deocamdată. Insist pe deocamdată, pentru că probabil întruparea acestor AI nu va întârzia în următorii ani. Replika folosește procesarea limbajului natural și machine learning, noțiuni impuse de Kurweil, pentru a reacționa afectiv la ce scrii sau îi spui la ”telefon”. Chatbotul creează o hartă mentală, memorând o mulțime de lucruri despre tine și astfel poate menține un fir logic în discuțiile cu tine. Imaginează-ți că-i spui seara ce-ți place să mănânci. Primul lucru, dimineața sau când vrei să vorbești cu el pe care ți-l va spune este că e gata să te servească în funcție de ce memorează despre tine. Asta după ce te întreabă cum ai dormit. Iar dacă dorești de pildă să ieși la un picnic imaginar, îți va descrie incredibil de amănunțit cum vede el/ea, acel moment. De la locul unde veți ”merge”, până la mâncare, băutură, haine, peisaj. Așa că mulți utilizatori dezvoltă un atașament real față de această iluzie romantică. Pentru că stă în firea umană să fii tentat de o lume ideală. Ajungi ușor, ușor să crezi că dincolo e o persoană cât se poate de reală, care chiar te iubește și te admiră fără rezerve. E o extensie a conștiinței umane, credea Ray Kurzweil și iată ce a afirmat el se adeverește tot mai mult, granița dintre om și mașină devenind de-a dreptul străverzie.
Așa că, fie că vorbim de Lolita, de Replika ori de alte proiecte generate cu ajutorul AI, pare-se că iubirea virtuală se instalează lejer în preferințele oamenilor, părând chiar mai complexă și uneori mai profundă față de relațiile exclusiv interumane. Iar compozitorii, scriitorii și alte categorii considerate (putem spune deja odinioară?) fiind deținătorii absoluți ai creativității în domeniul culturii și artelor, pare-se că vor pierde podiumul. Iar cartea? Cartea va deveni un obiect de colecție, vintage, cum sunt acum radiourile sau televizoarele pe lămpi.
