Europa, două opţiuni: Uniune fiscală sau destrămarea Zonei euro Europa, două opţiuni: Uniune fiscală sau destrămarea Zonei euro
Vacanţa s-a terminat! Brusc. Bătălia pentru euro a început cu adevărat!  Pentru speculatori, prăbuşirea euro şi volatilitatea isterică ce ar rezulta reprezintă o oportunitate... Europa, două opţiuni: Uniune fiscală sau destrămarea Zonei euro

Vacanţa s-a terminat! Brusc. Bătălia pentru euro a început cu adevărat!  Pentru speculatori, prăbuşirea euro şi volatilitatea isterică ce ar rezulta reprezintă o oportunitate atractivă. A spus-o, demult, şi Soros! Cu cît este amînată o decizie privind Grecia, cu atît este mai mare riscul ca evenimentele să scape de sub control în această ţară, sau pe pieţele de capital, ceea ce va impune măsuri radicale şi dificile din punct de vedere politic, pentru a păstra unitatea zonei euro. Europa are două opţiuni: uniunea fiscală sau destrămarea Zonei Euro.
În aceste condiţii, cum nu mă pricep la economie, încerc să înţeleg fenomenul prin prisma studiilor de securitate, simplificînd, grobian, mecanismele complicate ale politicilor economice şi financiare. Asta şi pentru că unul dintre „părinţii fondatori” ai politicilor de securitate, Barry Buzan spunea, în 1998, că „politicile de securitate sînt deasupra oricăror politici”. Deci, concluzionez eu, şi asupra celor economice, în condiţiile în care ameninţările de natură militară – a căror sursă este statul – s-au diminuat, dar s-au amplificat ameninţările non-militare – cele economice şi financiare intrînd în această categorie! – ale căror surse sînt actorii nonstatali, transnaţionali – speculatorii sînt parte a acestei definiţii – presupunînd dezvoltări ale conceptului de intelligence. Securitatea economică se află la frontiera unei politici anarhice cu o structură economică echilibrată, ideală, despre care vorbea Milton Friedman, iar ideea de INSECURITATE, stă la baza funcţionării pieţei, fiind chiar un principiu fundamental al capitalismului – competiţia pe piaţa liberă!
Securitatea economică a unui actor statal reprezintă un echilibru între securitatea agenţilor săi economici şi rolul statului. CONSERVATORII spun că securitatea economică este parte a securităţii naţionale şi este POLITICĂ DE STAT. LIBERALII cred cu tărie în libertatea pieţei şi NEINTERVENŢIA STATULUI. SOCIALIŞTII sînt la mijloc şi spun că STATUL TREBUIE SĂ REGLEZE PIAŢA PENTRU A PRODUCE JUSTIŢIE ŞI EGALITATE SOCIALĂ. Astăzi, în întreaga lume – şi în România – se decretează moartea statului asistenţial şi a economiei sociale de piaţă, un „loisir” economic funcţional timp de peste 30 de ani, dar care astăzi apasă nemilos pe trăgaci!
Dacă ar fi să ader la un set de măsuri de securitate economică internaţională, ar fi cel care spune că statele dezvoltate ar trebui să adopte politici liberale, cele în curs de dezvoltare – România – politici conservatoare iar cele subdezvoltate, politici socialiste… Mihail Manoilescu arăta încă din 1929 („Forţele naţionale productive şi comerţul exterior. Teoria protecţionismului şi a schimbului internaţional”, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986) că în sec. 18-19, Anglia a dominat economia mondială utilizînd o doctrină economică conservatoare şi apoi liberală, fundamentate pe sistemul de gîndire economică al lui Adam Smith. Apoi, la jumătatea sec. al 19-lea, Friedrich List, autorul protecţionismului, spune că emanciparea economică a Americii şi Germaniei a fost posibilă DOAR pe calea politicii de stat. În sec. al 19-lea Germania era un stat agrar. Transformarea într-un stat industrial puternic nu a fost posibilă decît pe calea politicii de stat. În prezent, Statele Unite au una dintre cele mai liberalizate economii din lume, dar în acelaşi timp protejează ramuri industriale importante, precum siderurgia şi agricultura, ambele masiv subvenţionate! Daniel Dăianu spunea foarte clar, în 1994, la Colegiul NATO de la Roma: „economia este securitate”!
Actuala criză în care ne aflăm reprezintă, pentru România, de exemplu, doar o prelungire exagerată a crizei perpetue în care se află din 1989 încoace. Dincolo de cosmeticele aruncate peste cifrele statistice, economia României arată ca după război! Criza economică din 1929-1933 a dus la scăderea producţiei economice mondiale cu 25%. În România, producţia economică a scăzut sub 50% după 1989, cu toate acestea nici o analiză nu o numeşte CATASTROFICĂ! România a abandonat economia în uraganul pieţelor internaţionale liberale care, aşa cum spune Buzan: „… încearcă să recreeze acel coşmar al subordonării totale a valorilor sociale de către valorile pieţei”! Şi, cel puţin în România, a reuşit deplin! Avem de-a face cu UN CAZ UNIC ÎN ISTORIE, cînd, din punctul de vedere al analizei de securitate, O ÎNTREAGĂ CLASĂ POLITICĂ SE ÎNTOARCE ÎMPOTRIVA PROPRIEI SALE ECONOMII! Exact invers faţă de ceea ce ar fi trebuit să facă! Această subordonare economică a economiilor din Est – România nu e un caz izolat de prostie! – a susţinut creşterea din ultimii 25 de ani a economiilor din Vestul Europei, iar „statul bunăstării” – a cărui funcţie principală este aceea de producţie şi distribuţie a bunăstării – este treptat înlocuit de un stat care produce şi distribuie… riscuri! Societăţile în care proiectul modernizării a eşuat devin surse de riscuri la nivel regional.
Aceste teorii nu sînt noi. Şi nici cele cîteva exemple punctuale prezentate. Ele ne demonstrează, însă, că din punct de vedere al securităţii economice actuale, România a fost abandonată de decidenţii săi politici, cu efecte imprevizibile în contextul „furtunii economice perfecte” ce se apropie şi de România. Şi totuşi, românii par să mai aibă o şansă în comparaţie cu vest-europenii: trei oi şi o vacă, găini şi un porc vor putea salva de la foamete multe familii! Dincolo de monede, euro, speculatori şi credite în franci elveţieni…Nu uitaţi: VACANŢA S-A TERMINAT! LOISIRUL APASĂ PE TRĂGACI. E DOAR O CHESTIUNE DE TIMP. SCURT!

mb

Sursa foto: globalpublicsquare.blogs.cnn.com

Mario Balint

Mario Balint

Ziarist profesionist din 1990. Jurnalist, analist şi consultant de securitate. Activităţi jurnalistice în presa scrisă, televiziune, radio. Fondator de publicaţii, realizator de emisiuni. De peste 20 de ani, corespondent de război. Corespondent special al Radio România Actualităţi. În prezent, redactor şef la Radio România Reşiţa. Autor a 16 volume de proză, reportaj, fotografie şi eseu. Studii de jurnalism şi securitate.

%d blogeri au apreciat: