Virusul minții, în variantă capitalistă Virusul minții, în variantă capitalistă
Programul deosebit de util pe care redactez acest material a fost gândit de un domn tare interesant, pe numele său, Richard Brodie. Părintele influentului... Virusul minții, în variantă capitalistă

Programul deosebit de util pe care redactez acest material a fost gândit de un domn tare interesant, pe numele său, Richard Brodie. Părintele influentului pachet Office, versat în a jongla cu semne, simboluri sau coduri, este și pionierul unui domeniu de studiu interdisciplinar foarte actual numit memetică. Conform cunoscutului biolog Richard Dawkins, o memă este „unitatea de bază a transmisiei culturale și a imitației”. Cu alte cuvinte, putem considera ideile sau simbolurile ca fiind asemănătoare cu viruşii, deoarece se răspândesc de la o minte la alta și luptă înte ele pentru supremație. Pentru a continua paralela insolită gândită de către Brodie, și ideile, la fel ca virușii, pot îmbolnăvi mintea și rațiunea oamenilor, creând chiar focare de infecție, vezi panicile în masă precum cele cu gripa aviară sau porcină. În fine, haioasele poze, numite în mod foarte sugestiv pentru studiul lui Brodie „virale”, cele care creează focare de interes și sunt distribuite în masă pe rețelele de socializare, stau să ateste această teorie cu implicații majore pentru întreaga noastră civilizație.

Cel puțin un lucru e greu de contestat, acela că ideile exercită o forță impresionantă asupra felului în care este modelată societatea umană. Glumițele distribuite în masă pe Internet sunt doar vârful trivial al unui iceberg ce-și are baza în preistorie. Ideile-simbol stau indubitabil la baza marilor povești ale omenirii. Vorbim de mituri, legende, basme, dar vorbim și de religii și ideologii. De pildă, ideea eroului ce răpune balaurul este fără îndoială mobilizatoare pentru cei care pleacă pe front către moarte sigură. Moartea pământească succedată de nemurirea cerească este, din nou, o idee deosebit de puternică. Avem, desigur, și „viruși” buni: dragoste, sacrificiu, altruism, civism etc. Nu ducem, însă, lipsă nici de viruși mortali.

Conceptul german de Lebensraum (spațiu vital) a jucat un rol decisiv în nașterea Germaniei naziste. Mai mult, simboluri precum svastica, la origine un simbol hindus ce aducea protecție și armonie, au avut darul de a coagula masele și de a intoxica mințile celor înfometați atât fizic cât și intelectual. Sistemele comuniste au avut și ele la bază grandioase povești de emancipare, libertate și progres, însă în majoritatea cazurilor s-a ajuns la tiranie. Are și capitalismul povestea sa fondatoare? Fără îndoială. Individualismul, libertatea, concurența, consumul, iată câțiva dintre pilonii pe care se așază marele experiment ideologic capitalist.

Delimitarea rigidă a ideologiilor ne poate induce, însă, puternic în eroare, făcându-ne astfel să scăpăm din vedere dedesubturile mecanismelor mentale, acolo unde virușii minții își fac de cap. Privim cu indignare megalomanicele manifestări comuniste prilejuite odinioară pe 23 august, însă vizionăm cu admirație ceremoniile de deschidere de zeci de milioane de euro de la olimpiade sau de la campionate mondiale de fotbal. Dezavuăm construcțiile obscene comuniste precum Casa Poporului, dar ne mândrim că avem printre cele mai mari malluri din Europa. Râdem și ne înspăimântăm de fanatismul religios, însă am fi în stare să nu mai vorbim cu cel mai bun prieten deoarece el are iPhone iar noi Samsung. La fel, asiaticii stau săptămâni întregi cu cortul în fața magazinelor în care urmează să fie lansat un nou device.

Fiind încă de la naștere condiționați de către societare să ne placă ceva și să nu ne placă altceva, nici nu ne imaginăm rolul decisiv al acestor idei, sau viruși mentali după cum îi numește Richard Brodie, în modelarea comportamentului nostru și în făurirea gusturilor noastre. E o iluzie, desigur. Acesta este, până la urmă caracterul ideilor, unul iluzoriu și eluziv. După cum subliniază în mod strălucitor filosoful francez postmodernist Jean-Francois Lyotard, nimeni nu a văzut vreodată, spre exemplu, o societate. Există oameni care locuiesc într-un anumit spațiu geografic, însă societatea este un concept ce nu există în realitatea fizică. Nici România nu există. Există granițe? Acelea sunt niște linii trase pe pământ ce există printr-o convenție. O constituție? Un set de coduri convenit și respectat de un grup de oameni. Ideile nu sunt altceva, confom lui Lyotard, decât unelte necesare în a ne ghida și orienta prin existență. Problema majoră apare atunci când mintea umană este păcălită să trateze ideile precum realități fizice, materiale sau ca adevăuri absolute, irefutabile.

Diverse personalități au cunoscut acest lucru de-a lungul istoriei și l-au speculat pentru a manipula în masă. Nu întâmplător am făcut mai sus referire la ideologii politice și sociale. Atrocitățile comise în numele unei așa-zise rase superioare inexistente, chemarea la luptă violentă a proletariatului, sunt exemplele mai evidente de instanțe în care o idee, adesea falsă sau prost direcționată, a acaparat mase imense. Nici capitalismul nu face abstracție de la regulă, ba dimpotrivă, acest sistem a ascuțit și a subtilizat metodele de manipulare.

Daniel Dennet, filosof american contemporan, atrage atenția asupra faptului că orice obiect poartă după sine și o idee. Un telefon mobil, să spunem, nu e doar un obiect, ci materializarea unor idei ingenioase pe care acest dispozitiv le poartă mereu după sine. Pe acest filon, capitalismul își face de cap din plin prin intermediul marketingului și al advertisingului. Iată de ce apa îmbuteliată are un asemenea succes. Nu e deloc doar din cauza faptului că ar fi mai sănătoasă decât cea de la chiuvetă (de cele mai multe ori nu e cazul), ci deoarece atrage după sine ideea de dinamism, proactivitate, clasă, eleganță. After-shave de la o firmă celebră? Mascul alfa, senzualitate. Cereale cu lapte? Sănătos, natural. Mercedes? Eleganță, calitate germană, robustețe. Costum scump? Rafinament, seriozitate. Țigări? Libertate, rebeliune, maturitate. Ideea de roz e promisă femeilor, albastrul e pur masculin. Un șampon pentru femei e de două ori mai scump decât un șampon pentru bărbați, deși au fundamental aceleași ingrediente, deoarece simbolurile se vând de minune. Mai nimic nu mai este achiziționat astăzi strict din considerente de necesitate. Precum guma cu surprize adorată de cei mici, și noi credem cu absolută obediență în valorile și calitățile pe care ni le va da un anume produs. În capitalism, omul nu este doar păcălit să creadă că ideile au o consistență materială, ci i se promite că el poate să și cumpere aceste idei! Prin achiziționarea unui simbol de statut, precum cele menționate mai sus, omul se autovirusează cu o idee în schimbul unei sume de bani. Nu poate fi catalogată decât drept magică puterea unui parfum, a unui colier sau a unui telefon să confere omului calități de altfel intangibile.

Este o dovadă convingătoare a puterii ideilor și cât de viclean este folosită această putere de către companii transnaționale. Nu am pretenția că acest lapidar articol va funcționa precum un antivirus. Nu putem decât să înlocuim un virus cu altul. Sper doar că acest virus va lucra mai în folosul celui infestat.

Bibliografie:

Brodie, R. (2010). Virusul minții. Pitești: Paralela 45.
Parfitt T. (2002). The End of Development? Modernity, Post-Modernity and Development. London: Pluto Press.

vb

Sursa foto:medicaldaily.com

Vlad Botgros

Vlad Botgros

Doctorand în științe politice în cadrul Universității de Vest din Timișoara. Licențiat în relații internaționale și masterat în dezvoltare internațională. Colaborare pe politică externă cu Centrul pentru Promovarea Culturii de Securitate. Articole științifice publicate în Political Studies Forum. .Apariții în diverse reviste literare și antologii de poezie naționale și internaționale. Activități de copywriting și proofreading. Arii de interes: ideologii politice, post-modernism/post-structuralism, analiză de discurs, studii culturale, teorie critică.

%d blogeri au apreciat: