Boala vacii nebune Boala vacii nebune
O ştire de „noaptea minţii” se strecoară, în ultima săptămînă, între Boureanu şi DNA: Comisia Europeană a publicat Regulamentul delegat (UE) 2016/1612 privind acordarea... Boala vacii nebune
O ştire de „noaptea minţii” se strecoară, în ultima săptămînă, între Boureanu şi DNA: Comisia Europeană a publicat Regulamentul delegat (UE) 2016/1612 privind acordarea unor ajutoare pentru reducerea producţiei de lapte, stabilite la un cuantum de 14 euro/100kg de lapte de vacă, cu o limitare la un volum total de reducere a livrărilor de lapte care corespunde sumei de 150 milioane euro, reiese dintr-un comunicat remis de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA). Adică, fermierul român primeşte subvenţii ca să-şi reducă producţia de lapte! Poate fi o justificare embargoul rus, pentru că anumite produse care ajungeau acolo rămîn în UE, dar blocul comunitar afirmă că exporturile de produse agroalimentare au crescut cu 10% către alte destinații. Pe de altă parte, România este invadată de lapte din statele comunitare.
Embargoul impus de Federaţia Rusă, eliminarea cotelor de lapte în Uniunea Europeană şi încetinirea economică a Chinei au permis creşterea producţiei peste nevoia de consum, cu consecinţe directe. Semnele au început să apară încă din aprilie 2014, adică atunci cînd Dacian Cioloș a fost comisar european pentru Agricultură, și s-au accentuat în 2015.
În România, problemele sunt altele: există, pe de o parte, o subproducție de lapte materie primă, iar pe de alta, o fluctuație a cantităților disponibile vara, respectiv iarna. Niciuna dintre aceste probleme nu există în țările din vestul Europei.
Surplusul de lapte materie primă din țările cu producții mari şi-au căutat loc pe piețele din Est, și în România. Fermierii români s-au retras în fața marilor producători europeni de lactate și au decis să își taie animalele, din cauza scăderii prețului la lapte, provocat de supra-producție. Asta în timp ce în România intră tot mai multe importuri de de lapte brut!
Eliminarea, de la 1 aprilie 2015, a cotelor de lapte în UE a dus la dispariţia a zeci de mii de mici ferme de lapte din România. Procesatorii și producătorii medii se zbat să găsească soluţii de supravieţuire, iar marile companii multinaţionale au avut doar de cîștigat.  Liberalizarea cotelor de lapte au favorizat fermierii din Germania, Polonia, Danemarca etc. Ei conduc Europa, ei trasează regulile! România nu a fost pregătită să intre pe Piața Comună, a intrat ca o fată naivă și desculță, crezînd ca umblă cîinii cu covrigi în coadă, dar realitatea a fost alta.
Potrivit ultimului raport al Comisiei Europene pe piaţa alimentelor, România, Estonia şi Lituania sînt statele unde s-au raportat cele mai multe tăieri de vite din UE, în ultimele luni.
Prețurile primite de fermieri pe lapte la poarta fabricii sînt foarte mici și duc la închiderea fermelor: la poarta fermei prețul a scăzut cu 30% — 40%, însă la raft prețurile nu au coborît nici în urma reducerii TVA.
În 2013, România era pe locul zece în Uniunea Europeană din punct de vedere al numărului de vaci, cu un şeptel de două milioane de bovine, dar la producţia de lapte era abia pe locul 18, potrivit oficiului european de statistică, Eurostat. Doar 22% din laptele produs de fermierii români ajunge să fie procesat în fabricile locale, conform unui studiu realizat de Eurostat, România înregistrînd, astfel, cea mai mare ruptură între fermă şi fabrică la nivel european. Media UE de procesare în fabricile locale era în 2013 de 92%.
Cantitatea de lapte brut importat a crescut cu 54,1% (13.390 tone) în trimestrul I din 2016 față de aceeași perioadă a anului trecut, totalizînd 38.120 tone, în timp ce în luna martie s-a majorat cu 62% (4.874 tone), pînă la 12.734 tone, comparativ cu perioada similară din 2015, potrivit datelor publicate de Institutul Național de Statistică (INS). În țară ajung oferte de brînză din Germania, de exemplu, adusă pe filieră poloneză, la prețul de 1,20 de lei kilogramul, brîznă care apoi e ambalată și comercializată sub diferte branduri.
Toate aceste date ilustrează un tablou sumbru: dispariţia producătorului român de lapte! Din cei 10 mari producători de lapte de pe piaţa românească, doar ocupanţii locurilor 9 şi 10, adică Simultan şi Lactag mai sînt în proprietatea unor companii autohtone, cu capital românesc. Primele opt locuri sînt deţiute de multinaţionale.
Iar guvernanţii, indiferent care au fost ei, au asistat pasivi şi complice la acest demers! Potrivit producătorilor, laptele care în Vestul Europei nu poate fi introdus pe piaţă, îl aduc în România ca fiind de bună calitate. Atunci cînd s-au făcut comisii comune de verificare a laptelui din import, 80 – 90% nu a corespuns. Cînd controalele au fost făcute numai de către autorităţile statului, 80% a corespuns!
Este mai ușor pentru procesatori să primească la poarta unităților tone de lapte din import, pentru procesare, decît să colecteze laptele de la fermele mici din România, răspîndite prin toată țara. Statul inchide ochii importurilor, favorizîndu-le în detrimentul producatorilor autohtoni!
Preţul mediu de achiziţie al litrului de lapte la poarta fermei, de către procesator, a fost 1,18 lei pe litru în octombrie 2015, la care se adaugă costurile de procesare care variază între 0,3 lei şi 1 leu, preţ care include analize, costul de procesare, ambalajul, diferenţa fiind reprezentată de TVA şi marja de venit a supermaketurilor. Dacă ne uităm pe lista prețurilor la lapte din Uniunea Europeană, vedem că sînt statele baltice cu 14 — 15 eurocenți pe litru, cel mai ieftin, noi figurăm cu 24 eurocenți pe litru, în timp ce prețul mediu este de 30 — 31 eurocenți pe litru. De la fabrica procesatoare şi pînă la raft preţul creşte de aproape 5 ori, diferenţa de preţ incluzînd analizele, procesarea, ambalajul, plata taxelor plus adaosul practicat de supermarketuri pentru servciile de vînzare a unui litru de lapte. Preţul laptelui este influenţat de procesatori în proporţie de 25-30%, restul este influenţat de ce se întâmplă în supermarketuri. Nu poţi să comentezi pentru că te delistează, dacă te delistează nu mai poţi să vinzi marfa…
Din 2007 pînă în prezent şeptelul de bovine a scăzut cu 30%, pînă la 2,07 milioane de capete de animale în 2014, potrivit celor mai recente informaţii disponibile. Laptele românesc provine în prezent de la 1,7 milioane de vaci, deși în trecut în România erau peste șapte milioane de capete. Fermele perfomante, comerciale, ajung și la 14 tone de lapte pe an, cu o medie de 9 — 10 tone, însă dețin doar 200.000 de vaci cu lapte, diferența fiind la fermele mici, care au o medie de numai 3 — 4 tone pe cap de vacă. În aceste condiții, Finlanda, cu un șeptel de un milion de capete, a produs de 2,5 mai mult lapte decât România: 1,5 milioane de tone față de 0,62 milioane de tone, în primele zece luni ale anului 2013. În Germania, media este de opt tone pe cap de vacă, în Danemarca de nouă tone pe cap de vacă, iar în România, cumulat, ajungem doar undeva la patru tone. Ei sînt mai competitivi, dar laptele românesc, mai ales din zona de munte, este un produs excepțional, pentru că este produs cu floră spontană curată, nu s-au folosit chimicale, nu se stropește cu pesticide.  
A guverna înseamnă a asigura „mai binele” pentru poporul tău, nu de a-l îngenunchia în faţa vecinilor! Cîţi din actualul Legislativ, din guvernele care s-au perindat, din preşedinţii care şi-au luat, sau au dat, ţara înapoi, s-au gîndit la problemele fundamentale ale oamenilor? Drumul laptelui este doar un exemplu! Realizează, oare, vacile nebune din fruntea ţării că sîntem pe tobogan?
mb
Sursa foto: fabricadelapte.ro
Mario Balint

Mario Balint

Ziarist profesionist din 1990. Jurnalist, analist şi consultant de securitate. Activităţi jurnalistice în presa scrisă, televiziune, radio. Fondator de publicaţii, realizator de emisiuni. De peste 20 de ani, corespondent de război. Corespondent special al Radio România Actualităţi. În prezent, redactor şef la Radio România Reşiţa. Autor a 16 volume de proză, reportaj, fotografie şi eseu. Studii de jurnalism şi securitate.

%d blogeri au apreciat: