”Căpşunarii” nu ne fac de rușine. Dimpotrivă  ”Căpşunarii” nu ne fac de rușine. Dimpotrivă
„Căpşunarii“ – o expresie oarecum umilitoare, dar numai aparent – denumire care în fond adună la un loc pe cei mai curajoşi dintre români...  ”Căpşunarii” nu ne fac de rușine. Dimpotrivă

„Căpşunarii“ – o expresie oarecum umilitoare, dar numai aparent – denumire care în fond adună la un loc pe cei mai curajoşi dintre români sau poate pe cei care au suportat cel mai greu privaţiunile unei economii în formare, cei care nu s-au putut adapta la lipsa locurilor de muncă sau au dorit pur şi simplu un ban în plus, sunt practic deschizătorii de drumuri ai românilor europeni. Aidoma primilor „americani“, în fapt cei mai cu iniţativă spanioli, portughezi şi, mai apoi, francezi, scoţieni, englezi, irlandezi sau olandezi, aceşti români au deschis, păstrând proporţiile, desigur, calea spre o Europă revolută şi cosmopolită. Alături de reprezentanţii altor popoare şi rase aflate în căutare de locuri de muncă mai prospere, chiar dacă mai umilitoare uneori, românii, cu toată imaginea iniţială proastă, de care nu sunt întotdeauna vinovaţi, au creat poteci de du-te – vino spre ţări europene care le asigurau câştiguri mai bune. Numărul lor a devenit tot mai mare, netezind cumva calea integrării definitive a României în structurile europene (Spațiul Schengen, de pildă). Odiseele lor, începute cu ani buni în urmă, prin Spania, Portugalia, Italia, Germania și, de o vreme, Marea Britanie, au căptuşit, calmant, un eventual şoc al forţei de muncă de care se temeau europenii că ar avea parte odată cu dreptul la libera circulaţie prin ţările UE. Numărul românilor plecaţi „dincolo“ imediat după integrare este nesemnificativ faţă de temerile europene, tocmai pentru că foarte mulţi au constituit deja demult comunităţi relativ stabile de oameni care-şi câştigă cinstit existenţa, contribuind cu priceperea şi hărnicia lor la propăşirea comunităţii adoptive, formate din populaţiile majoritare. Un anumit exod există încă, dar încet-încet, acesta va fi format din români care merg în ţările europene să se relaxeze. Iar faptul că „dincolo“ s-au constituit comunităţi compacte de conaţionali de-ai noştri e dovedit şi votul  românilor dintr-o provincie spaniolă, care a fost decisiv, la momentul respectiv, pentru alegerea primarilor din acea localitate. Mai mult, s-a vorbit acolo şi de înfiinţarea unui partid politic al celor peste 20.000 de români ce trăiesc şi muncesc în această arie şi în altele, mai apropiate sau mai îndepărtate. Aceşti deschizători de drumuri sunt mugurii viitoarei Europe omogene, inclusiv din punct de vedere economic, sunt elementul stabil al unei construcţii în plină evoluţie, care ne va ţine în legătură permanentă cu valorile comune pe care le împărtăţim.

DB

 

Daniel Botgros

Daniel Botgros

Ziarist profesionist din 1990. Activitate jurnalistică la publicaţiile Tinerii, Timpul, Jurnalul Naţional, Evenimentul Zilei, Sud-Vestul, Măsura, Ziua de Vest. Redactor la televiziunea Terra Sat, redactor şi realizator de emisiuni la Radio România Reşiţa, realizator de emisiuni la Banat TV. Activităţi în domeniul PR. Autor a patru volume, de proză, reportaj şi eseu și al unui volum de jurnalism. Studii de jurnalism şi comunicare.

%d blogeri au apreciat: