Black Cube sau cum am scăpat iarăși hățurile Black Cube sau cum am scăpat iarăși hățurile
La Revoluţia din 1989 România nu şi-a câştigat doar libertatea de expresie, dar a pierdut enorm pe latura de intelligence. Concurenţii Securităţii Externe au... Black Cube sau cum am scăpat iarăși hățurile
La Revoluţia din 1989 România nu şi-a câştigat doar libertatea de expresie, dar a pierdut enorm pe latura de intelligence. Concurenţii Securităţii Externe au lovit nemilos, destructurând întreaga construcţie care proteja interesele comerciale, economice, politice şi, de ce nu, INTERESUL NAŢIONAL!
Astăzi, situaţia este mult mai complicată. Când vorbim de „servicii” nu ne mai putem gândi la Mossad, CIA sau KGB. Pentru că astăzi funcţionează o sumedenie de servicii de intelligence private! Intelligence-ul s-a privatizat atunci când interesele comerciale nu au mai coincis cu interesele politice. În România, mulţi arată cu degetul spre firmele de detectivi sau spre firmele de securitate privată care beneficiază de serviciile calificate ale unor lucrători de informaţii pensionari sau retraşi din activitate. Nivelul de intelligence practicat de acestea este, însă suficient de scăzut să nu poată concura cu instituţiile statului care le vânează pentru evaziune fiscală. În aceste condiţii, dacă ai bani mulţi angajezi o companie de intelligence de afară. Iar, Black Cube se bucură de o reputaţie deosebită, apartenenţa membrilor săi la Mossad fiind cea mai bună carte de vizită!
Doi moguli media i-au angajat pe israelienii acuzaţi că au spionat-o pe şefa Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Laura Codruţa Kovesi, susţine HotNews.ro. Se pare că este vorba de moguli anchetaţi de procurorii DNA. În acest moment, Dan Adamescu, Sebastian Ghiţă, Dan Voiculescu, Adrian Sârbu, Dan Diaconescu şi Sorin Ovidiu Vântu au toţi dosare la DNA, ultimii trei fiind deja condamnaţi, arată hotnews.ro.
 
Weiner Ron şi Geclowicz David au fost reţinuţi pe data de 3 aprilie de procurorii DIICOT, fiind arestaţi în aceeaşi zi pentru 30 de zile, în urma unei decizii a Tribunalului Bucureşti. Oficiali din Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) au emis miercuri un comunicat de presă în care precizează de ce i-au reţinut Ron Weiner şi pe David Geclowicz în acest caz. Astfel, Weiner este suspectat de constituire a unui grup infracţional organizat, acces ilegal la un sistem informatic, transfer neautorizat de date informatice, alterarea integrităţii datelor informatice, în formă continuată, operaţiuni ilegale cu dispozitive şi programe informatice. Pe Geclowicz, procurorii îl suspectează de săvîrşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat, complicitate la acces ilegal la un sistem informatic, complicitate la transfer neautorizat de date informatice, complicitate la alterarea integrităţii datelor informatice şi complicitate la operaţiuni ilegale cu dispozitive şi programe informatice. „În cauză, există suspiciunea rezonabilă că pe parcursul lunii martie 2016, două persoane care ocupau poziţii de conducere în cadrul unei firme israeliene, cu puncte de lucru atît în Tel Aviv/Israel cît şi în Londra/UK, împreună cu mai mulţi angajaţi ai firmei, printre care şi cei doi inculpaţi, Weinwe Ron şi Geclowicz David au iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat în scopul comiterii mai multor infracţiuni, respectiv infracţiuni de hărţuire şi infracţiuni informatice, constând în fapt în efectuarea de multiple apeluri telefonice cu caracter ameninţător şi hărţuitor, producătoare de temeri, precum şi atacuri de tip phishing, în vederea sustragerii credenţialelor de acces şi ulterior compromiterii de conturi de poştă electronică, activităţi urmate de violarea secretului corespondenţei, copierea şi transferul fără drept a conţinutului acestora”, potrivit comunicatului emis de DIICOT.
Reprezentanţii companiei Black Cube au confirmat pentru ziarul „The Times of Israel“, că angajaţii săi Ron Weiner şi David Geclowicz au fost arestaţi la Bucureşti. Compania a negat însă că aceştia s-ar fi ocupat de practici ilicite în România şi a precizat că zvonurile conform cărora celelalte două persoane vizate de ancheta DIICOT, Dan Zorella şi Avi Yanus, s-ar afla sub investigaţii, sînt false. În plus, reprezentanţii firmei israeliene au precizat că angajaţii săi investigau în România acuzaţii de corupţie ale Guvernului român.
Avînd sucursale în Londra și Paris, Black Cube a fost fondată în 2010 în Tel Aviv de către cei doi foști ofițeri de informații israelieni, Dan Zorella și Avi Yanus. Compania oferă servicii juridice și de intelligence. Și-a cîștigat renumele reprezentînd în instanță afaceriști acuzați de infracțiuni economice, iar The Wall Street Journal nota în 2015 că angajații firmei au fost implicați în operațiuni private de contraspionaj cibernetic, infiltrîndu-se în rețele de hackeri. Meir Dagan, fostul șef al Mossad între anii 2002 și 2011, a fost președintele de onoare al firmei chiar pînă acum trei săptămîni, cînd a murit. Acesta a decedat în 17 martie 2016. În afacerea Black Cube, activează mai mulți foști ofițeri de spionaj și contraspionaj din Israel, personaje care au ocupat poziţii importante în Mosad sau în serviciul secret militar israelian.
Black Cube a acţionat în România „cu sprijinul” unui sistem al securităţii naţionale NEREFORMAT! Astăzi, preşedintele Iohannis cheamă la consultări partidele politice pe tema legilor din domeniul securităţii naţionale, în condiţiile în care modificările legislative preconizate nu a fost făcute publice deocamdată. Capacitatea investigativă a statului român trebuie să fie păstrată sau întărită, ţinînd cont de realităţile nefericite, atît din apropierea noastră, cît şi din alte zone ale globului. În acelaşi timp, drepturile fundamentale ale cetăţeanului nu trebuie să fie afectate. Cadrul legislativ pe problema securităţii este unul depăşit. Vorbim de legi din anii ’90 care şi-au atins perioada de valabilitate şi care trebuie actualizate pentru că sînt dinaintea intrării României în diferite structuri cum ar fi UE, NATO şi ne confruntăm în 2016 cu provocări noi la nivel regional şi internaţional, cu ameninţări noi.  Klaus Iohannis a declarat, la bilanţul Serviciului Român de Informaţii, că lipsa unei legislaţii coerente privind securitatea cibernetică şi naţională rămîne o temă sensibilă, iar reforma nu poate întîrzia. După atentatele teroriste de la Bruxelles, preşedintele Comisiei parlamentare de control asupra activităţii SRI, Georgian Pop, a declarat că a cerut SRI evaluarea de etapă privind perspectiva riscurilor teroriste pentru România şi a invitat SRI să spună de ce legi are nevoie pentru ca munca de prevenţie să fie mai eficientă. Dacă ne rezumăm, însă, doar la cartelele pre-plătite, demersul este inutil!
Reformarea întregului sistem al securităţii naţionale ar trebui să devină o preocupare a clasei politice, a instituţiilor care îşi desfăşoară activitatea în domeniu şi nu în ultimul rînd, a societăţii civile. Grupul pentru Securitate si Democratie (GSD) pledează pentru modernizarea sistemului de securitate românesc, din perspectiva parteneriatului public-privat şi implicarea tot mai pronunţată a societăţii civile în acest domeniu şi ca o contrapondere a neimplicării, sau implicării „interesante” a clasei politice româneşti.  
Despre cultura şi in-cultura de securitate am scris deseori. Dintr-o „diagnoză” a culturii de securitate, creionată de GSD, la diverse nivele de analiză, ies în evidenţă următoarele aspecte:
1)   la nivelul decidenţilor politici:
–        persistenţa unor confuzii conceptuale în discursurile referitoare la domeniul securităţii naţionale;
–        preocupări scăzute în politicile de resurse umane ale partidelor politice pentru formarea unei culturi de securitate minimale pentru persoanele care ocupă sau urmează a ocupa diverse funcţii;
–        slabe preocupări pentru formarea culturii de securitate (implicit cea de intelligence) a candidaţilor la funcţiile eligibile;
–        politizarea excesivă a problemelor legate de securitatea naţională;
–        preocupări scăzute pentru a proiecta şi implementa reformarea profundă a sistemului naţional de securitate.
2)   societatea civilă şi elitele intelectuale:
–        slabă implicare în fundamentarea ştiinţifică a politicilor de securitate naţională.
3)   la nivelul percepţiei publice:
–        viziune aproape paranoică faţă de “autorităţile informative”
–        atitudinea faţă de “autorităţile informative” funcţionează pe “principiul vinovăţiei”
–        perpetuarea inducerii unei atitudini de neîncredere faţă de “autorităţile informative” ale statului
4)   posibile efecte asupra instituţiilor cu atribuţii în domeniul intelligence-ului romanesc:
–        crearea unor presiuni artificiale asupra angajaţilor din instituţiile cu atribuţii în domeniu;
–        scăderea moralului ofiţerilor operativi;
–        disiparea resurselor în acţiuni de prevenire şi explicare a diverselor „atacuri” mediatice.
Poziţia geostrategică a României în spaţiul sud-est european, de ţară cu triplă frontieră, naţională, a NATO şi a Uniunii Europene, presupune ca politicile de securitate naţională să aibă ca obiectiv „apărarea şi promovarea intereselor vitale ale României, precum şi participarea activă a ţării noastre la asigurarea securităţii zonelor de interes NATO şi UE”. Din nefericire, diletantismul „decidenţilor politici” face ca avantajele de securitate ale ţării noastre să nu fie atuuri, ci pietre de moară în politica externă! „Securitatea naţională”, un concept re-inventat pentru clasa politică românească din ultimii ani, stîrneşte, de fiecare dată cînd apare pe „ordinea de zi”, vii dezbateri. Unul dintre motive iî constituie confuzia, voit intreţinută, între conceptul de securitate şi „securitate” ca instituţie de represiune din perioada regimului comunist, iar altul este generat de insuficienta clarificare şi fundamentare didactică a conceptului, fiind deseori întilnite sintagme de genul „securitate şi apărare naţională”, „siguranţă şi securitate naţională” sau, pur şi simplu, evitîndu-se folosirea acestuia prin introducerea unui „sinonim” ceva mai acoperitor, „apărare, ordine publică şi siguranţă naţională”.
Astăzi, ameninţările de securitate nu sînt pe frontiere ci provin, în principal, din interiorul acestora: hazardul şi catastrofele naturale, corupţia şi mafiotizarea instituţiilor statului şi clasei politice, ameninţările la ordinea publică sînt riscuri mai pronunţate la adresa securităţii naţionale decît atacul armat al unei ţări vecine. Sau NU?! Lupta împotriva terorismului – „brand” care a luat locul celui de „război rece” şi care va face încă o lungă carieră în activitatea analiştilor şi a mass-media – presupune de asemenea, o reconsiderare a locului şi rolului fiecărei structuri cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale.
 mb
Mario Balint

Mario Balint

Ziarist profesionist din 1990. Jurnalist, analist şi consultant de securitate. Activităţi jurnalistice în presa scrisă, televiziune, radio. Fondator de publicaţii, realizator de emisiuni. De peste 20 de ani, corespondent de război. Corespondent special al Radio România Actualităţi. În prezent, redactor şef la Radio România Reşiţa. Autor a 16 volume de proză, reportaj, fotografie şi eseu. Studii de jurnalism şi securitate.

%d blogeri au apreciat: