Ce ne pregătește Uniunea Europeană? Acordul de liber schimb între UE si SUA facilitează tirania corporațiilor? Ce ne pregătește Uniunea Europeană? Acordul de liber schimb între UE si SUA facilitează tirania corporațiilor?
În timp ce o bună parte din presa românească este focusată aproape exclusiv pe gălăgiosul microcosm mioritic, Uniunea Europeană ne pregăteşte ceva. Este vorba... Ce ne pregătește Uniunea Europeană? Acordul de liber schimb între UE si SUA facilitează tirania corporațiilor?

În timp ce o bună parte din presa românească este focusată aproape exclusiv pe gălăgiosul microcosm mioritic, Uniunea Europeană ne pregăteşte ceva. Este vorba despre un acord mamut de liber schimb între UE şi SUA numit Transatlantic Trade and Investment Partnership, TTIP (Parteneriatul Transatlantic pentru Comerţ şi Investiţii). Acordul prevede, printre altele, eliminarea barierelor tarifare, armonizarea standardelor comerciale precum şi uniformizarea reglementărilor din mai toate domeniile comerciale. Discuţiile au demarat în 2013 şi se aşteaptă ca acordul să fie semnat până la sfârşitul lui 2015.

          Un capitol extrem de controversat al acordului se numeşte Investor-State Dispute Settlement, ISDS (soluţionarea litigiilor companie-stat). Pe scurt, atunci când companiile transnaţionale îşi simt afacerile puse în pericol de decizii guvernamentale, acestea vor avea posibilitatea să se adreseze unui tribunal de arbitraj special, extra-statal. Procesul ar avea loc în spatele uşilor închise, fără posibilitatea unui recurs. Pretextul din spatele acestei clauze e unul uluitor, şi anume acela că organele de justiţie statale ar putea fi parţiale şi biasate atunci când judecă o speţă companie-stat. Desigur, un tribunal particular, off-shore, din care fac parte avocaţi ai corporaţiilor reprezintă chintesenţa imparţialităţii şi a justeţii. Vorbim, aşadar, în bună măsură, de privatizarea sistemului de justiţie, după cum bine puncta Democracy Center, şi demantelarea puţinelor şi firavelor reglementări ce mai protejează populaţia de lăcomia corporatistă. Nu sunt previziuni paranoide, acest tip de soluţionare a litigiilor este înglobat în numeroase acorduri internaţionale de liber schimb (precum cel dintre UE şi Canada semnat în august şi despre care, din nou, nu se vorbeşte mai nimic). Avem sugestivul exemplu al Australiei versus divizia asiatică a companiei Philip Morris. Aceasta din urmă a apelat la un astfel de tribunal atunci când Australia a decis ca pachetele de ţigări să aibă un design banal, universal şi să conţină doar acele celebre imagini şocante. Nu se poate ca gândul să nu ne zboare la chestiunea Roşia Montană şi ce ar însemna pentru România plata unor daune de miliarde de euro companiei canadiene.

          Partea bună este că acest controversat acord se ciocneşte de atitudini ferme de respingere din partea societăţii civile din UE. În acest sens, există deja mai bine de un milion de semnături împotriva acestei iniţiative. Această atitudine a îndemnat, se pare, la revizuirea unor puncte cheie din acest acord, precum acest infam ISDS, liderii europeni promiţând transparenţă şi limitarea motivelor pentru care o companie poate face apel la un astfel de tribunal.

          Cu toate acestea, comisarii europeni vor să ne convingă de beneficiile unui astfel de acord, promiţând, ca de obicei, miliarde de euro ce ne vor inunda buzunarele. Cecilia Malmstrom, comisarul european pentru comerţ, afirmă că “acest acord este mama tuturor acordurilor de acest gen. Vorbim de o piaţă imensă, iar Europa are nevoie urgentă de creştere economică”. Nu, stimată doamnă comisar european, cetăţenii UE au nevoie de protecţie socială, transparenţă, politici pro IMM-uri şi mici fermieri, echitate financiară, protecţia mediului, educaţie, servicii de sănătate sau siguranţă alimentară. De câte exemple mai avem nevoie pentru a vedea că un PIB în creştere nu atrage automat după sine aceste lucruri? Prea credem, cu o fervoare aproape religioasă, în această creştere economică. Este o bestie fără chip ce pretinde ofrande scumpe. Nu ar mai trebui să ne sacrificăm bunăstarea pe altarul acestei himere. De fapt, creşterea generează profit pentru toată lumea, mai puţin pentru cei care au cea mai mare nevoie. Un general din America Latină, chestionat asupra creşterii economice din ţara sa, a răspuns: “economia o duce grozav, oamenii nu prea”.

Bibliografie

http://monthlyreview.org/2002/06/01/social-justice-and-globalization-are-they-compatible/

http://trade.ec.europa.eu/doclib/docs/2013/december/tradoc_152001.pdf

http://www.theguardian.com/business/2014/dec/08/transatlantic-trade-partnership-ttip-dividing-europe-cecilia-malmstroem-washington-debut

http://www.theguardian.com/commentisfree/2013/nov/04/us-trade-deal-full-frontal-assault-on-democracy

http://economie.hotnews.ro/stiri-ttip-16916301-cum-vor-putea-ocoli-justitia-companiile-europene-americane-viitorul-acord-trasatlantic-liber-schimb-propunerile-cheie-puse-hold-comisia-europeana.htm

Sursa foto: business24.ro

vb

Vlad Botgros

Vlad Botgros

Doctorand în științe politice în cadrul Universității de Vest din Timișoara. Licențiat în relații internaționale și masterat în dezvoltare internațională. Colaborare pe politică externă cu Centrul pentru Promovarea Culturii de Securitate. Articole științifice publicate în Political Studies Forum. .Apariții în diverse reviste literare și antologii de poezie naționale și internaționale. Activități de copywriting și proofreading. Arii de interes: ideologii politice, post-modernism/post-structuralism, analiză de discurs, studii culturale, teorie critică.

%d blogeri au apreciat: