Spre segregarea totală Spre segregarea totală
Am fost de mai multe ori pe aeroportul internațional din Bruxelles, cu ocazia vizitelor jurnalistice de documentare la Parlamentul European. Un aeroport animat dar... Spre segregarea totală

Am fost de mai multe ori pe aeroportul internațional din Bruxelles, cu ocazia vizitelor jurnalistice de documentare la Parlamentul European. Un aeroport animat dar nu extrem de aglomerat, întins, însă. În afară de autohtoni, o numeroasă prezență de populație arabă, asiatică, africană ș.a.m.d., relaxată, însă, adaptată la stilul de viață occidental. O aerogară cosmopolită, în capitala Uniunii Europene, o urbe care trăiește, dinamic, trepidează, pentru că dincolo de creuzetul local, marile instituții europene aduc acolo zeci de mii de cetățeni, mulți din țările europene, care lucrează în ele. De altfel, aproximativ două milioane de persoane fac naveta zilnic, la Bruxelles, pentru a ajunge la joburile lor. Imediat după ultima noastră vizită acolo, la o zi sau două, zeci de kurzi au pătruns, e drept, pașnic, în Parlamentul European, penetrând efectiv prin punctele de acces, unde securitatea e aidoma celei din aeroporturi. Adică, mie, cetățean al UE, care vin cu o acreditare de jurnalist în forul european, mi se face control la sânge, trebuie să-mi dau centura jos, să scot telefoanele, tableta, cheile, etc., dar cei care provoacă hiatusuri majore în sistem pot intra nestingheriți. Repet, oamenii au fost pașnici, în protestul lor, dar e o colosală breșă de sistem să te pomenești cu un miting neautorizat în ditamai Parlamentul European. Am zis că, deh, europenii, oameni civilizați, i-au ascultat politicos, le-au oferit apă minerală. Uite, însă, că teroriștii nu prea sunt politicoși, ba chiar dimpotrivă. Cele trei atentate de marți, care au țințit oameni nevinovați din aeroport și de la metrou sunt însă un semnal asupra faptului că se pot organiza, cu nonșalanță atacuri și în zone unde securitatea e crescută, cum sunt aeroporturile, să nu mai vorbim de metrou. Că, chiar dacă ai arestat unul din presupușii făptuitori ai atacurilor din Franța, există ”frați” care îi fac în paralel munca.

E o situație complicată. Cu teroriștii nu prea ai ce să negociezi, pentru că cererile lor sunt vagi (de genul, nu-i mai ucideți pe musulmani! Sau nu-i mai susțineți pe americanii imperialiști!). Și oricum, politica SUA, pe care au îmbrățișat-o și alte state, e să nu se negocieze cu teroriștii. Și dacă tot vorbim de politica SUA, a altor țări expansioniste, colonialiste, există răni adânci în istorie, inclusiv în cea contemporană, care ar avea drept consecințe actele din aceste zile. Provocarea Europei? Destabilizarea UE? ”Colonizarea” Bătrânului Continent de cohorte de populație arabă și muslmană? Premisele unui nou război mondial? ”Poftitul” la bunătățile occidentului? Un mod de apărare al valorilor musulmane? O luptă inegală, cu populația civilă? Sunt multe, foarte multe întrebări. În tot acest concert, prostiile înfiorătoare care circulă pe internet nu fac decât să introducă meme periculoase în percepția publică. Una din ele, frenezia cu care tot distribuim așa-zisa informație cum că musulmanii nu vor la noi pentru că suntem țară săracă. Una peste alta, România în acest moment e raiul pe pământ față de state măcinate de război precum Siria sau Irak. Imigranții vor în statele dezvoltate din Europa din cu totul alte motive.

Dincolo de toate astea, lumea se află într-un proces profund de segregare  și evoluează spre sfârșitul perioadei de relativă stabilitate pe care Europa a traversat-o timp de aproape 50 de ani.

DB

Daniel Botgros

Daniel Botgros

Ziarist profesionist din 1990. Activitate jurnalistică la publicaţiile Tinerii, Timpul, Jurnalul Naţional, Evenimentul Zilei, Sud-Vestul, Măsura, Ziua de Vest. Redactor la televiziunea Terra Sat, redactor şi realizator de emisiuni la Radio România Reşiţa, realizator de emisiuni la Banat TV. Activităţi în domeniul PR. Autor a patru volume, de proză, reportaj şi eseu și al unui volum de jurnalism. Studii de jurnalism şi comunicare.

%d blogeri au apreciat: