Pages

Categories

Search

 


Pasivitatea reșițenilor, mai ingrijorătoare decât nemernicia partidelor!

Aurel Văduva
Scris de
13/02/2016
Comentariu, Diverse, Featured, Politic, Social
Un Comentariu
Calitate:

M-am născut în Reșita, în urmă cu 38 de ani. În copilăria mea, Reșița era un oraș muncitoresc, cu plusurile și minusurile pe care le presupune o astfel de comunitate. Pe vremea aceea mă jucam liniștit în jurul blocului pentru că nu exista riscul să mă fure nimeni, mă jucam în nisip fără să mă îmbolnăvesc de tot felul de boli ale mizeriei, dar na, ce să spun, pe vremea aceea sănătatea unui copil era mai importantă decât libertatea câinelui de a se răhăți unde vrea el. Tot în vremea copilăriei mele îmi amintesc că reșițenii aveau o viaţa activă din punct de vedere cultural, aveau rezultate sportive bune și foarte bune și eram tare mândri de statutul nostru de reșițeni.

Ce suntem astăzi? Unde am ajuns? Răspunsul îl cunoaștem cu toții. Ceea ce mi se pare mie mai tragic este lipsa de perspectivă. Orașul nostru a trecut prin anumite evenimente care ar fi trebuit să ne trezească, dar lipsa de reacție și pasivitatea reșitenilor este mai îngrijorătoare decât nemernicia partidelor din comunitatea noastră. Vin alegerile și din păcate candidații sau potențialii candidați mă fac să realizez nivelul la care a ajuns orașul nostru. Sincer, până astăzi chiar nu am conștientizat că am ajuns aici. Am să vă spun și ce m-a făcut să trag această concluzie. Avem un candidat care a fost nevoit să se prezinte cu porecla în articole și în sondaje pentru a-l recunoaște lumea. Ca la sat, nu-i așa? Și între timp la o petrecere a fost făcut “ cuș cuș” de un co-petrecăreț, practic a căzut victimă genului de turism pe care l-a promovat. Apoi un alt doritor încă neanunțat oficial ne povestește despre administrațiile anterioare ( din care a făcut parte ) că ar fi fost lipsite de viziune, și ne mai povestește despre ceva, despre firme incapabile să facă față mediului concurențial. Adevărul este că dânsul știe bine cum faci față mediului concurențial. Pe mine asta chiar m-a revoltat. De altfel nici susținătorii fostului primar, arestat astăzi pentru corupție, nu s-au liniștit deloc. Au și ei un candidat “independent”, dar am impresia că stă închis în seiful instituției în care lucrează că nu prea se aude nimic de el sau poate a primit recomandări că mai bine tace și speră într-un vot negativ… pentru că poate. Nu pare o imagine prea optimistă.

AV

Sursa foto: egrabber.com


one Responses

  1. Cristian

    18/02/2016, 17:08:26

    Si eu m-am nascut la Resita tot acum 38 de ani si cea mai frumoasa perioada am petrecut-o acolo. La bloc. Resita amintirilor e tot acolo cu aceleasi strazi, blocuri, bazinul de inot, judeteanul dar Resita economica e murit. A inceput sa moara lent de prin ’90. Poate prea lent. Atat de lent incat resitenii s-au obisnuit cu declinul si din pacate nu s-au opus. Acum e prea tarziu. Speranta colectiva s-a sprijinit in toti anii astia de dupa ’90 pe uzinele/fabricile Resitei. Le credeam nemuritoare/vesnice. Ne-am inselat. Toti. Mandria de odinioara de a fi resitean s-a transformat in cei 26 de ani progresiv in indiferenta, apoi in dezamagire si astazi e aproape rusinos. Resita a pierdut mai mult de jumatate din populatia orasului, a pierdut tramvaiele, industria, sportul etc. Resita a murit ca si oras. S-a terminat. Resita nu trece printr-o perioada mai grea cu sperante de revenire. Nici sperante nu mai sunt. Cine e de vina? Pe langa primarii/prefectii si a alti edili care s-au perindat de 26 de ani la conducerea orasului de vina sunt CETATENII. Indiferenta resitenilor fata de propria lor soarta e colosala. In 26 de ani nu a existat un(unu) protest(sub orce forma) la adresa diriguitorilor orasului. In 26 de ani nu s-a atras nici UN investitor serios in zona. Saracia, prostia, indiferenta, lipsa orizontului eu de venit norme. Da, m-am nascut in Resita si iubesc locul ala din tot sufletul dar acum 7 luni am decis sa plec. Nu mai puteam. La 38 de ani am incarcat tot ce puteam cara in masina si am plecat. In dreptul halei ucmr la iesirea din oras mi s-a rupt inima in bucati, paraseam locul copilariei mele.