Franța în Jihad Franța în Jihad
MOTTO: „Optimistul învaţă engleza, pesimistul chineza, iar realistul învaţă să tragă cu un kalashnikov!” proverb rusesc Suntem cu toţii în criză economică şi socială,... Franța în Jihad
MOTTO: „Optimistul învaţă engleza, pesimistul chineza, iar realistul învaţă să tragă cu un kalashnikov!” proverb rusesc
Suntem cu toţii în criză economică şi socială, iar în astfel de vremuri, mitul „cetăţii asediate” şi cel al străinului „infiltrat în cetate” funcţionează de minune! Aşa se face că la fiecare atentat terrorist de amploare, se găseşte câte un nenorocit care să-şi ia cu el paşaportul ca să pună anchetatorii “pe pista cea bună” şi să identifice vinovaţii: saudiţii, la 11 septembrie, magrebienii la Paris, sau syrienii, de această data. Sigur Academiile din OM nu eliberează paşapoarte. Nici măcar pentru David! Dar, asta e o altă discuţie, din sfera scenariilor…
Europa a ajuns la limita raţionamentelor sale sociale de până acum, marcate de lipsa de decizie şi relaxarea incredibilă a unei generaţii de lideri care, cu toate că primise toate avertismentele, a preferat să se ascundă după paravanul sacrosanctelor drepturi ale omului.
Masacrul de vineri ridică, însă, numeroase semne de întrebare. Sunt poziţii care coindcid sută la sută cu poziţiile exprimate de unele mişcări care deja au început să câştige alegerile în Europa. Din Franţa şi până în Ungaria şi Bulgaria, din Norvegia şi până în Italia, extrema dreaptă susţine, practic, tacit, guvernele incapabile să se adapteze, politic, noilor realităţi: terorismul islamist este local, european, cu paşaport şi vize Shengen!  Vorbim, practic, de o ipocrizie generalizată.
Recrutarea şi radicalizarea are loc pe fondul excluderii culturale a unui grup. Atentatele teroriste au modificat, sau anulat chiar, o serie de drepturi şi libertăţi, iar guvernele din întreaga lume se întrec în încălcarea drepturilor fundamentale ale omului cu scopul declarat iniţial de a preveni şi stopa eventualele noi atacuri. Unii cercetători susţin că în contextul globalizării, a presiunilor economice şi sociale, nu se doreşte relevarea cauzelor generatoare de terorism pentru că se vrea mascarea adevărului. Profesorul Vojin Dimitrievici, de la Facultatea de Drept din Belgrad, spune: „Anumite origini ale terorismului pot fi deplorabile în sine, datorită situaţiilor penibile (rasism, colonialism, violarea drepturilor omului), în timp ce altele nu sunt astfel, dacă se ţine seama de faptul că teroriştii, în ansamblu, provin din minorităţi frustrate”.
Cum s-a ajuns aici? Există un mai vechi proces sociologic, consolidat în ultimele decenii. În a doua jumătate a secolului XX s-a putut remarca o semnificativă creştere a migrării musulmane în Vest. În vreme ce prima generaţie de emigranţi a căutat să se integreze în noile patrii şi să lupte pentru învingerea dificultăţilor economice majore, aşteptările celei de-a doua şi a treia generaţie s-au soldat cu frustrări şi neîmpliniri. Aceasta a determinat consolidarea înstrăinării lor de societăţile Vestice. Personal cred – ca o paranteză la subiectul de astăzi! – că mişcările de revoltă din Nordul Africii şi Orientul Mijlociu AU LEGĂTURĂ şi cu această neîmplinire occidentală a emigranţilor musulmani, dornici să se întoarcă la umma, o umma, însă, ceva mai aproape de valorile Occidentale pe care le preţuiau şi la care nu au avut acces! Xenofobia societăţilor de adopţie din Vest, dublată de şomaj şi de dificultăţile de adaptare, a condus la apariţia şi dezvoltarea unei infrastructuri islamice, uşor de folosit în potenţiala globalizare şi internaţionalizare a terorismului de factură islamică. O astfel de infrastructură culturală „străină de valorile europene” a atras „încordarea” societăţii franceze în preajma musulmanilor, iar extremiştii au primit o cantitate importantă de apă la moara motivaţiei culturale!
Semnalele au fost trase la timp, urgenţele semnalate ca atare. Nimeni n-a vrut să creadă. Dimpotrivă, s-a invocat pericolul de a transforma „statele bunăstării” într-o societate a controlului poliţienesc şi domniei serviciilor de informaţii şi securitate.
Pe plan intern, terorismul are foarte multe cauze care rezidă în principiu din:
– inegalitatea socială; polarizarea bogăţiei şi a sărăciei;
– aroganţa puterii;
– lupta pentru putere şi supremaţie;
– ura celui slab faţă de cel puternic, izvorâtă din negarea ordinii existente pe care cel slab o consideră nedreaptă;
– proliferarea disperării;
– exercitarea de către cel puternic a unor presiuni şi acţiuni pe care cel slab le consideră a fi teroriste;
– incompatibilităţi grave în perceperea sistemelor de valori;
– existenţa unor tensiuni, convingeri şi prejudecăţi care cer un alt proiect de aşezare a lumii;
– hotărârea de a distruge, nu pentru a construi, ci pentru a spulbera şi pentru a instaura frica.
Pe plan internaţional se poate aprecia că acţiunile teroriste s-au desfăşurat, până în prezent, cu predilecţie în trei zone: cea a statelor puternic industrializate, unde terorismul este generat de gravele contradicţii sociale sau economice, de un puternic sentiment de frustrare şi alienare manifestat mai ales în rândurile tineretului; a doua zonă este cea a ţărilor unde trecutul istoric a generat contradicţii naţionale sau religioase puternice, determinând, de exemplu, pe basci, pe irlandezi sau musulmani să treacă de la rezistenţa organizată la violenţa teroristă în scopul recunoaşterii drepturilor lor de către metropolă; ultima zonă este cea a ţărilor din lumea a treia, unde terorii dictatorilor îi corespunde violenţa grupurilor extremiste. Specialiştii în materie evidenţiază drept cauze ale terorismului internaţional următoarele:
– politica de dominaţie, expansiune şi hegemonie;
– discriminarea rasială, politica de aparthaid;
– folosirea forţei în relaţiile internaţionale şi violarea independenţei politice, a suveranităţii naţionale şi integrităţii teritoriale a statelor;
– amestecul în treburile interne ale altor state;
– încercările de a impune unor grupuri naţionale părăsirea teritoriilor;
– exodul forţat al populaţiei persecutate;
– intensificarea activităţilor organizaţiilor fasciste şi neofasciste;
– menţinerea unei ordini economice internaţionale injuste şi inechitabile;
– exploatarea străină a resurselor naturale naţionale;
– distrugerea sistematică de către o putere străină a populaţiei, florei, faunei, mijloacelor de transport şi structurilor economice;
În materie de terorism, concluzia experţilor independenţi este unanimă: Europa trebuie să se teamă NU de terorismul islamic de import, ci de auto-recrutarea şi radicalizarea DIN INTERIORUL FRONTIERELOR EUROPENE, fenomen ce a luat o amploare deosebită mai ales pe fondul excluderii culturale a unui grup. Iar prezenţa tot mai mare a străinilor pe teritoriul Franţei are efectul „excluderii culturale” a unor băştinaşi! Europa aceasta pe care o ştim, cu discursul său despre multiculturalism, multilingvism şi protecţia lor absolută este adusă în faţa eşecului.
Cu cât vom continua să adâncim mai mult prăpastia dintre civilizaţii, dintre diferitele categorii sociale, vom fi martorii izbucnirii şi mai multor eliberări ale urii tot mai adânci dintre oameni. O prăpastie pe care ne-am săpat-o singuri, cu o aroganţă şi o mândrie demne de o cauză mai bună. O prăpastie care, deloc paradoxal, ne va înghiţi pe toţi într-un final.
mb
Sursa foto: nbcnews.com
Mario Balint

Mario Balint

Ziarist profesionist din 1990. Jurnalist, analist şi consultant de securitate. Activităţi jurnalistice în presa scrisă, televiziune, radio. Fondator de publicaţii, realizator de emisiuni. De peste 20 de ani, corespondent de război. Corespondent special al Radio România Actualităţi. În prezent, redactor şef la Radio România Reşiţa. Autor a 16 volume de proză, reportaj, fotografie şi eseu. Studii de jurnalism şi securitate.

%d blogeri au apreciat: