Eternul mit al corupției Eternul mit al corupției
Insistentă marota asta numită corupție. Discursul din spațiul public privitor la corupție este unul bont, sentimentalist și previzibil. În principal, avem de-a face cu... Eternul mit al corupției

Insistentă marota asta numită corupție. Discursul din spațiul public privitor la corupție este unul bont, sentimentalist și previzibil. În principal, avem de-a face cu o fractură de logică însemnată. Întregul edificiu discursiv se bazează pe ideea că structura societală este una perfectă, însă a fost profund virusată de către flagelul corupției. Nimic mai fals. Și nu spun absolut nimic nou. Însuși sistemul este unul profund injust din punct de vedere socio-economic, iar corupția este un efect firesc, inevitabil, al acestei stări de fapt. Să ne imaginăm, în linii mari, cum s-ar prezenta societatea românească odată ce stârpim cancerul corupției:

  • Sectoare cheie ale societății, precum sănătatea și învățământul, sunt subfinanțate cronic. Șpaga, mita, mica atenție nu apar din cauza lacunelor umane indezirabile, ci ca răspuns la această injustețe. Poate un părinte oropsit își are copilul învins de o afecțiune minoră dar nu-și permite să acceseze sclipitoarele clinici private, cele la care se tratează, cu mult succes, cei din vârful piamidei economice. Fără corupție, spitalele rămân la fel de jegoase, cadrele medicale sunt la fel de batjocorite, amărâtul cu 1000 de lei salariu la fel de predispus la boli și la șpagă.
  • Meritocrație? Tehnocrați? La stat, pe un salariu de 1000 de lei? Pe bune? Cine naiba se meritocratizează pe suma aia? Cine își varsă talentul și grija pentru țară pe suma aia?
  • Politicienii imorali și corupți? Nu există mecanisme de responsabilizare și tragere la răspundere a politicienilor, decât, eventual, odată la patru ani. Iar atunci votăm schimbarea? Răul cel mai mic? Să fim serioși. Sistemul pune în fața unui individ toate ofrandele de nerefuzat, toate micile și marile plăceri ale vieții: calamari, vacanțe plătite din bani publici, control și putere, coloane oficiale șamd. Iar noi ne așteptăm ca xulescu să le refuze politicos, întru binele patriei? Să fim serioși! Asta cu moralitatea și abnegația, corectitudinea individuală sunt labe triste de Hollywood, nu posibilități reale în România.
  • Condiții de muncă demne de Vietnam, cel mult. Doar în 2013, conform Digi24, au decedat 200 de persoane iar alte 3600 au fost rănite în urma unor accidente de muncă. Digerați puțin cifrele astea. Interminabile benzi de producție, disciplinare demnă de epoca sclaviei, salarii dezgustătoare. Dintr-un material excelent de pe adevărul.ro aflăm cum femeile de la o fabrică din Iași trebuie să poarte scutece pentru a nu merge la baie, așadar pentru a nu încetini producția. Futil să mai adaug vreun comentariu suplimentar.
  • Politici economice pentru micii fermieri ioc. Preferăm roșii din însoritele și infinitele sere din Almeria, Spania și usturoi din solul fertil chinez, cea mai poluată țară din lume. De departe. Avem la raft produse botezate în cancer de tot felul. Aici unde mai e corupția? E perfect legal să vinzi nitriți, nitrați, monoglutamat, benzoat, conservatori, vopsea roșie obținută din gonguțe și tot așa. Desigur, sănătoase trebuie să fie perceptele morale ale actorului economic “leneș” ce are de ales între parizer radioactiv sau pateu cu 1% carne. Și aia tratată.
  • Jumătate din populație trăiește în austeritate lucie și în luptă darwinistă pentru supraviețuire. Populații rrome prinse între proiecte europene abstracte și deliruri discursive fascistoide.
  • Etos corporatist dătător de poluare și de ierarhii demne de secte fundamentaliste. Nimeni nu îndrăznește să alunge eternul creator de locuri de muncă. Și instituția sclaviei crea locuri de muncă, ba chiar oferea cazare și masă.
  • Relații de vasalitate între periferia România și centrul neoliberal și disciplinator de la Bruxelles.

Așadar, degeaba trimitem cântăreți și alte vedete TV la Cotroceni și strigăm din toți rărunchii. Au învățat-o și ei pe asta cu corupția și stiu să răspundă. O fac de 25 de ani. Poate o coacem puțin și-i surprindem cu chestiuni proaspete, neașteptate.

Sursă Foto: stockmonkeys.com

vb

Vlad Botgros

Vlad Botgros

Doctorand în științe politice în cadrul Universității de Vest din Timișoara. Licențiat în relații internaționale și masterat în dezvoltare internațională. Colaborare pe politică externă cu Centrul pentru Promovarea Culturii de Securitate. Articole științifice publicate în Political Studies Forum. .Apariții în diverse reviste literare și antologii de poezie naționale și internaționale. Activități de copywriting și proofreading. Arii de interes: ideologii politice, post-modernism/post-structuralism, analiză de discurs, studii culturale, teorie critică.

%d blogeri au apreciat: