Războiul prin procură Războiul prin procură
Mutările Rusiei în Syria au dat şah unei întregi coaliţii, subterane, sau nu, care voiau împărţirea influenţei în regiune, reanalizarea relaţiilor cu Israelul şi,... Războiul prin procură
Mutările Rusiei în Syria au dat şah unei întregi coaliţii, subterane, sau nu, care voiau împărţirea influenţei în regiune, reanalizarea relaţiilor cu Israelul şi, nu în ultimul rind, accesul la uriaşul deposit de hidrocarburi din Estul Mediteranei. Din nou, după retragerea ruşilor din Afghanistan, se vorbeşte despre colonialismul şi imperialismul alb, sau roşu, dintre terorişti şi luptători pentru libertate.
Tactic vorbind, în timp ce Rusia continuă raidurile aeriene în Syria, Statele Unite pregătesc o ofensivă pentru a contracara influenţa tot mai mare a Moscovei în conflictul Syrian. Primul element din acest plan este ordinul dat de preşedintele Barack Obama de a se spori livrările de arme şi muniţii pentru grupările islamiste moderate care luptă împotriva regimului de la Damasc. Adică, a “luptătorilor pentru libertate”! Dar cum operaţiunile aeriene au nevoie şi de o susţinere la sol pentru a da rezultate, circa 5.000 de combatanţi proveniţi din Arabia Saudită ar urma să se alăture luptătorilor kurzi.
Conform evaluării strategilor militari americani, în timp ce loviturile aeriene vor fi intensificate şi frontul kurd consolidat, sprijinul susţinut pentru grupările rebele syrene care luptă în apropierea graniţei dintre Turcia şi Syria ar trebui să conducă la izolarea jihadiştilor şi la tăierea canalelor de aprovizionare ale acestora.
Acest plan american vine odată cu ameninţarea lansată de cele circa 40! de grupări ale rebelilor syrieni moderaţi, care, după ce au acuzat Rusia că execută raiduri şi asupra lor, nu doar împotriva islamiştilor radicali, au declarat luni că vor ataca bazele militare ruse din Syria. 40! Susţinute de tot atîtea grupuri de interese statale şi non-statale!
Deşi campania de raiduri aeriene desfăşurată pînă în prezent de coaliţia antijihadistă condusă de SUA nu a dat rezultatele aşteptate, Administraţia Obama pare hotărîtă să o continue, dar are acum în vedere să o dubleze cu o susţinere a operaţiunilor terestre ale rebelilor, iar pe lîngă cei 5.000 de combatanţi veniţi din Arabia Saudită, alţi circa 8.000 ar urma să fie selectaţi din Turcia.
În afara terenului de joc, se reiau vechile teme ale imperialismului sovietic rău, împotriva capitalismului colonial bun! Pentru prima oară de la dispariţia URSS şi a lagărului comunist, Statele Unite, care rămîn singura superputere după prăbuşirea Uniunii Sovietice, şi Rusia lui Vladimir Putin, care visează la un statut egal cu cel al SUA, sînt implicate într-un conflict armat prin procură. În Levantul mereu efervescent toate părţile sînt prezente pe teren. Rezultatul este incert. Ipoteza optimistă este că fiecare caută să-şi îmbunătăţească jocul pentru marea negociere finală.
În decursul celor 50 de ani de război rece, SUA şi Uniunea Sovietică s-au aflat pe poziţii adverse, faţă în faţă, fără să se confrunte direct, de multe ori! Echilibrul terorii într-o lume bi-polară!  Aceasta nu împiedică fiecare mare putere să atace aliaţii celeilalte sau să fie atacată de aceştia, nici conflictele între vasalii uneia sau alteia. Pe timpul bipolarismului de putere, terorismul era încurajat şi folosit în mod speculativ de către liderii mondiali ai celor doi poli pentru a-şi justifica influenţa politică şi prezenţa militară în diferite zone geografice de interes pentru ei, denaturîndu-se şi desconsiderîndu-se, astfel, cauzele reale care l-au generat şi l-au menţinut. Aşa se explică faptul că odată cu dezintegrarea URSS, terorismul se extinde şi evidenţiază mai mult ca oricînd originile sale reale, ca urmare a nerezolvării diferendelor cu caracter politic, economic, social, etnic şi religios existente în actuala configuraţie politico – administrativă a hărţii planetare, diferende generate şi de colonizările secolului XX.
Africa, pe care profesorul american Thomas Barnett o numeşte „centrul prăpastiei” (T. Barnett, „Where – Not When – Preemption Makes Sense”, Transformation Trends, nov. 18, www.nwc.navy.mil/newrulesets), este continentul cel mai devastat de colonialismul ultimelor două secole. Evident, Orientul Mijlociu suferă din aceleaşi cauze: sfîrşitul Primului Război Mondial a dus, invariabil la smulgerea „hălcilor mari şi suculente” din „trupul bolnavului Europei”, fostul Imperiu Otoman, fără a se ţine cont de interesele indigenilor. Acest asediu economic şi cultural a culminat, în 1948, cu înfiinţarea Statului Israel care a declanşat „rezistenţa generaţiilor” în Orientul Mijlociu.
În ultimii ani, s-au modificat radical coordonatele geo-strategiei şi geopoliticii, lumea bipolară făcînd loc unui univers fragmentar în care se „nasc” şi „renasc” antagonisme de toate categoriile. Col.(r) ing. prof. univ. dr. NICOLAE ROTARU, scrie, în studiul amintit deja, citînd « un mare analist al lumii de azi şi al „valurilor” prin care a trecut omenirea »: „Folosirea violenţei ca sursă de putere nu va dispărea prea curînd. Studenţii şi protestatarii încă vor fi împuşcaţi în pieţe, prin toată lumea. Armatele vor continua să duduie peste graniţe. Guvernele vor aplica în continuare forţa atunci cînd îşi închipuie că acest lucru serveşte scopurilor lor. Statul nu va renunţa niciodată la puşcă. Aşa cum amintea Ionel Nicu Sava (op.cit. pp. 100-142), globalizarea generează fragmentarea, care este sursă de instabilitate şi insecuritate. Ideea că mai multă civilizaţie, exportată prin globalizare, înseamnă mai multă pace, este dificil de susţinut. Din 1945 pînă în 2000 lumea a cunoscut doar 26 de zile fără război! Între 1945 – 2005 s-au înregistrat 132 de războaie. Numai 7 dintre ele s-au încheiat cu întreruperea ostilităţilor, 18 prin împăcarea părţilor în urma negocierilor şi 38 cu medierea unei terţe părţi.
În timp ce toată lumea este de acord că războiul împotriva Statului Islamic nu poate fi cîştigat fără un angajament cu trupe la sol, ruşii şi aliaţii lor au un avantaj faţă de Occident. Chiar dacă aceştia din urmă împărtăşesc cu ruşii refuzul de cizme în teren, Putin poate conta pe sprijinul luptătorilor iranieni, care deja sînt în Syria împreună cu Hezbollahul libanez – în total aproximativ 7.000 de luptători. Pe de altă parte, în afara kurzilor peshemerga şi a armatei iraqiene, care încearcă să se reorganizeze, şi care de asemenea este gata să se coordoneze cu ruşii şi iranienii, Occidentul are dificultăţi în a-şi mobiliza aliaţii din Golf.
mb
Sursa foto: valuewalk.com
Mario Balint

Mario Balint

Ziarist profesionist din 1990. Jurnalist, analist şi consultant de securitate. Activităţi jurnalistice în presa scrisă, televiziune, radio. Fondator de publicaţii, realizator de emisiuni. De peste 20 de ani, corespondent de război. Corespondent special al Radio România Actualităţi. În prezent, redactor şef la Radio România Reşiţa. Autor a 16 volume de proză, reportaj, fotografie şi eseu. Studii de jurnalism şi securitate.

%d blogeri au apreciat: