Despre bancuri şi anatomia lor degradantă Despre bancuri şi anatomia lor degradantă
         Parcă prea am năduşit cu subiecte grele în ultima vreme. Vă propun, ca urmare, să discutăm despre bancuri. Cui nu-i plac bancurile? Un... Despre bancuri şi anatomia lor degradantă

         Parcă prea am năduşit cu subiecte grele în ultima vreme. Vă propun, ca urmare, să discutăm despre bancuri. Cui nu-i plac bancurile? Un bun ingredient de coeziune socială, de destresare, poate chiar o adevărată artă. În ciuda nevinovăţiei aparente, a candorii intime a bancului, la baza sa se află o şerpărie de ură, rasism şi stereotipie duse la rang de adevăruri cosmice.

Bancurile sunt pline de haz. Haz de necaz, auto haz – haz metafizic. Un soi de sado-masochism servit ipocrit pe căi discursive. E un râs insidios. Bancurile aplatizează într-o veselie dimensiunile istorice, culturale ale existenţei. E scurtătura şmecherească prin care săracul cu duh crede că-l detronează pe amărâtul cercetator, cel ce stă cu nasul înfipt în pagini îngălbenite şi se încăpăţânează să creadă că găseşte ceva mai nobil pe acolo. Căci cel ce are răbdarea să răsfoiască mai mult de o pagină, şi alta decât cea de Facebook, îşi găseşte, ruşinat, limitele mentale. Lectura e deconspirarea gălăgiei de generalităţi auto-suficiente din capul nostru. Bancul, în schimb, n-are nicio jenă dintr-asta culturală.

Evreul, negrul, arabul este descotorosit aproape genocidal de orice caracteristică umană şi caricaturizat, desenat în cele mai barbare stereotipii. Mai întâlnim blonde, unguri, ţigani, olteni, moldoveni, curvari, beţivani. O întreagă panoplie de caractere şi personaje trântite în fundul gol în faţa auditoriului însetat să-şi domine prin râs închipuiţii inferiori. Bancul este universul în care geografii, popoare, epoci dansează în mintea nărăvaşă a dementului anonim din popor care născoceşte glumele. Bancurile sunt concentrarea in noosferă a celor mai degradante filoane ale condiţiei umane. Un memento veţnic al rasismului şi al xenofobiei, o descărcare zgomotoasă a frustrărilor sedimentate zilnic pe hăul subconştientului. Un râset sinistru al lipsei de înţelepciune populară.

Aşadar, o deparazitare mentală e imperios necesară. Până nu ne luptăm cu prejudecăţile îmbrăcate ipocrit în straie de umor, ne vom tot închipui că ne luptăm cu tot felul de hoarde invadatoare şi vom reduce lumea la dimensiunile ridicole, momumental de imbecile, prezentate de către bancuri. Un banc nu e niciodată doar un banc, deci nu-I ascultaţi pe cei care vă invită să-l trataţi ca atare.

Sursă foto: Wikimedia Commons

vb

Vlad Botgros

Vlad Botgros

Doctorand în științe politice în cadrul Universității de Vest din Timișoara. Licențiat în relații internaționale și masterat în dezvoltare internațională. Colaborare pe politică externă cu Centrul pentru Promovarea Culturii de Securitate. Articole științifice publicate în Political Studies Forum. .Apariții în diverse reviste literare și antologii de poezie naționale și internaționale. Activități de copywriting și proofreading. Arii de interes: ideologii politice, post-modernism/post-structuralism, analiză de discurs, studii culturale, teorie critică.

%d blogeri au apreciat: