Cu mașina în nori Cu mașina în nori
Am întrebat odată un amic străin, de la București, cetățean român, de câțiva ani, pe ce drum va veni spre Banat? I-am zis, hai... Cu mașina în nori

10644490_859937567422191_175187829915119851_o

Am întrebat odată un amic străin, de la București, cetățean român, de câțiva ani, pe ce drum va veni spre Banat? I-am zis, hai pe cutare traseu, că e mai frumos. Știți ce mi-a răspuns? ”Nu contează pe unde vin, orice drum din țară e frumos. Orice loc din România e frumos. România e o țară frumoasă.” Amicul acesta al meu ține foarte mult la țara sa de adopție, o vede, cu siguranță, un loc mult mai bun și mai frumos decât o percepem noi. Are, probabil, altă perspectivă, sau o compară cu țara lui natală, ori cu alte țări din lumea această largă. Oarecum paradoxal e că mai mult alții ne revelează aceste frumuseți. Deși, pe de altă parte, tot mai mulți dintre noi ne deschidem ochii spre ariile absolut fascinante pe care le cuprinde spațiul acesta binecuvântat, încărcat de comori naturale, istorie, mit și tradiție. Dincolo de toate cârcotelile și autoflagelările autohtone – pe baza cărora imaginarul colectiv străin a acumulat o sumedenie de prejudecăți – România e pe cale să devină, inclusiv din perspectiva drumurilor și serviciilor, o destinație decentă. A redescoperi această țară este o provocare continuă, o ”sarcină” frumoasă, pe care ne-o putem asuma cu plăcere.

11026174_859937564088858_1364350223589631254_o

Una din ariile fascinante, pe care o recomand cu căldură, mai ales că e accesibilă, vara, doar două, trei luni pe an, este Transalpina, cel mai înalt drum rutier din România, cât și din întregul lanț al Munților Carpați, atât din țară cât și din afara ei, atingând altitudinea maximă (2145 m) în Pasul Urdele, așa cum spune site-ul dedicat, www.transalpina.biz. Transalpina traversează Munții Parâng, de la nord la sud, legând localitatea Săliște din județul Sibiu de Novaci, Gorj, trecând și prin stațiunea montană Rânca. Drumul și-a luat numele de la latinescul „Transalpina” (Țara de dincolo de munți), cum era numită în vechile texte și hărți latinești Țara Românească, și e supranumit “Drumul Regelui”, pentru că Regele Carol al II-lea, după ce l-a reconstruit, în anul 1938 l-a inaugurat parcurgându-l el însuși, împreună cu familia regală. Deși este mai înaltă, mult mai veche și, se consideră, mai frumoasa decât Transfăgărășanul, este mai puțin cunoscută, deoarece Transalpina, cu toate că este catalogat drum național, DN 67c, nu a fost până în 2009 niciodată asfaltată. Transalpina a fost construită de armatele romane în drumul lor spre Sarmisegetuza, pavată cu piatră de Regele Carol al II-lea, după 1930 și reabilitată de nemți in al II-lea război mondial, după care a fost dată uitării de autoritățile române. Există multe date tehnice despre acest drum, traseele exacte le puteți găsi oriunde pe internet.

1799085_859937640755517_8186464996639795396_o

Printre altele, șoseaua, deși excelent asfaltată și marcată cu vopsea galbenă, vizibilă mai bine pe timp de ceață, nu are încă toate semnele de circulație și nici parapeți de protecție. De aceea, e nevoie de îndemânare la volan și multă, multă atenție, pentru că dincolo de frumusețea drumului, care exercită o fascinație extraordinară asupra celui care îl parcurge, serpentinele, declivitatea drumului, sunt periculoase. Peisajul, însă, întrece orice așteptări, inclusiv zona subalpină, care începe de la Săliște. Lacul și barajul Oașa, pe care le parcurgi, în drum spre înălțimile montane, sunt și ele locuri de o frumusețe greu de descris. Iar Pasul Urdele, zona cea mai înaltă, a devenit, prin prezența unor mici comercianți harghiteni, care dorm efectiv pe munte, pentru a-și vinde ceva produse de artizanat, cozonac, vin fiert sau cafea, un loc de popas. De aici, cobori spre Rânca, stațiunea gorjeană în plină dezvoltare, care, spre deosebire de Semenic, de pildă, cuprinde o sumedenie de resorturi de cazare, vile, pensiuni, hoteluri, toate deschise, iar potențialul de construcții este în plină ofensivă. Te poți caza și servi masa în condiții mai mult decât decente, mâncarea este bună și ieftină, amfitrionii au rarul dar de a te face să te simți ca acasă sau, mai degrabă, ca în vizită la niște rude apropiate. De la Rânca, localitatea Novaci este la cam 18 kilometri iar Târgu Jiu și el aproape. Toată această arie, inclsiv Obârșia Lotrului, de unde poți alege un drum spre Stațiunea Vidra și lacul cu același nume, ori să te îndrepți spre Petroșani, pe cursul Jiului, este, după cum spuneam, extrem de specială, așa cum sunt multe în România. Un traseu de vară, cred, foarte accesibil și cu amintiri de neuitat.

DB

11222217_859984524084162_1207829027304377032_o 11430236_859937417422206_3963614135878769446_o11187256_859937557422192_6499965563242547647_o 11700551_859937717422176_1227526226271772675_o 11707702_859937660755515_2103437718119162678_o11141767_859055694177045_4696543841146083838_o 11357179_859053204177294_3479633671348839630_o

Sursa foto: autorul

Daniel Botgros

Daniel Botgros

Ziarist profesionist din 1990. Activitate jurnalistică la publicaţiile Tinerii, Timpul, Jurnalul Naţional, Evenimentul Zilei, Sud-Vestul, Măsura, Ziua de Vest. Redactor la televiziunea Terra Sat, redactor şi realizator de emisiuni la Radio România Reşiţa, realizator de emisiuni la Banat TV. Activităţi în domeniul PR. Autor a patru volume, de proză, reportaj şi eseu și al unui volum de jurnalism. Studii de jurnalism şi comunicare.

%d blogeri au apreciat: