O altă clasă politică O altă clasă politică
E NEVOIE URGENT DE O ALTĂ POLITICĂ! DE SECOL21! Sociologul Vasile Dâncu, președinte al Institutului Român pentru Evaluare şi Strategie (IRES) a declarat, joi... O altă clasă politică

E NEVOIE URGENT DE O ALTĂ POLITICĂ! DE SECOL21!

Sociologul Vasile Dâncu, președinte al Institutului Român pentru Evaluare şi Strategie (IRES) a declarat, joi seară, în cadrul emisunii „Jocuri de Putere”, DE LA Realitatea Tv, că cel mai grav aspect al actualei clase politice este „dezinstituționalizarea politicii”, în contextul în care „politica a devenit nefuncțională cu actualele partide”, care nu mai sunt instituții în sensul sociologic sau politologic al conceptului, ci „au devenit un fel de triburi și găști unde contează altceva decât specializarea și dedicarea”. Am rămas perplex! Un fost fruntaş social-democrat spunea franc, ceea ce Europa spune de ani de zile!

 „Au început să nu mă mai enerveze politicienii, pentru că îmi dau seama că ei nu mai înțeleg cu ce se ocupă politica și este o chestiune de fond. Politica s-a îndepărtat de la sensul ei original. Ce s-a întâmplat cu partidele, cu politicienii, în ultima vreme: în acele timpuri exista încă Ion Iliescu, care venea cu un slogan „sărac și cinsitit”. Am râs de Ion Iliescu, oarecum, pe bună dreptate, părea vetust acest lucru. Ni se părea că sărăcia nu este o calitate, noi voiam să ne îmbogățim cu toții. Pe de altă parte, aruncând din acel slogan și la coșul de gunoi al istoriei și sărac și cinstit am creat o imoralitate de fond a politicii. Este un lucru foarte important ce s-a întîmplat: dezinstituționalizarea politicii. La noi, acum, partidele nu mai sunt instituții, nu sunt organizații în sensul sociologic sau politologic al conceptului, care au reguli, care au un statut pe care să îl respecte, care au principii și valori și care au un scop, un proiect spcial”, spunea Vasile Dâncu, exponentul “grupului de la Cluj”, în dialog cu Rareş Bogdan. Şi continua: „Nemairespectând aceste lucruri, partidele nu mai pot furniza educație, nu mai au resurse umane nu mai au școli. Ar trebui ca să existe în spațiul politic această grijă pentru viitor. Ce cadre pregătim? Ce oameni aducem în politică? Pe ce criterii? Ne aducem în politică prietenii, partenerii de afaceri, secretarele? Eu cunosc cinci sau șapte exemple de foști șoferi ai unor președinți de județ sau ai unor primari sau parlamentari care au ajuns în locul lor în foarte scurt timp. Această dinamică a șoferului care ia locul șefului demonstrează o lipsă de instituții, demonstrează că partidele nu sunt instituții, că au devenit un fel de triburi și găști unde contează altceva decât specializarea și dedicarea. Nu mai avem cuvântul viitor în programele politice, nu mai avem energia pe care să ți-o dea politicienii pentru viitor. Am ajuns la aceste momente în care cred că politica a devenit nefuncțională cu actualele partide, instituții legate de politică”, a mai spus Vasile Dâncu.

Multe instituţii publice au devenit fiefuri de partid, sau au fost cucerite de “alpinişti sexuali” care au trecut, sau nu, pe la Armando!

„Partidele regionale, în acest moment, sunt privite ca un pericol pentru că ar rupe țara. E o tâmpenie centralistă gândită la București. Efectul pe care l-ar putea avea asupra României ar fi fragmentarea politicii românești și ruperea legăturii între politica la centru și politica locală”, spune Vasile Dâncu. “Partidele regionale ar putea să creeze un cutremur pentru partidele politice. Eu cred că vor fi absolut necesare”, a adăugat Vasile Dâncu.

„Din păcate, nu avem societatea civilă care să conteste actuala ordine politică, este numai o deconstrucție pe Facebook, una puternică, extrem de talentată, dar nu au forță de organizare. Internetul nu permite o translație a motivației din acest mediu virtual în cel public”.

Fenomenul de revoltă se manifestă puternic, în ultimii ani, în Europa. Eu l-am văzut în Piaţa Catalunia, din Barcelona, şi în Centrul Madridului, desi startul l-am dat tot noi, românii, la “kilometrul 0” al democraţiei dâmboviţene, în Piaţa Universităţii, unde în iunie 1990 am fost prezent alături de Emil Hurezeanu şi un extraordinar journalist de la revista clujeană studenţească NU!  Ca şi cei din Bucureşti, studenţii clujeni erau profund antisistem!

Dincolo de bordurile de beton, e valul uriaş de turişti care se scurge în toate direcţiile. În GROUND ZERO se cere o nouă structură socială, politică, economică, financiară! În afara panourilor din carton, milioane de oameni, acceptă sistemul şi par să-i închidă pe protestzatari într-un cocon al nepăsării. Evaluările vin şi la noi! Sunt, evident, în actualul sistem „brevetat” de sus în jos! Şefii evaluează subalternii!

Ca români, răspundem greoi  şi nu ne interesează să anticipăm, să analizăm. Tinerii, şi nu numai, din întreaga Europă au prins să se mişte. Noi, anacronici cum ne ştim, ne vedem de găinarii noştri din port, de bătăliile politice pentru ciolan, de exponenţii unei „clase” ce ar trebui să fie pe cale de dispariţie, o clasă socială parazită şi dăunătoare maselor largi de cetăţeni normali la cap. Vai de noi! Nu găseşti nici o televiziune la care să vezi ştiri adevărate, cu probleme, dezbateri şi soluţii din şi pentru acest mileniu, care să ne propulseze înainte! Doar redezgroparea trecutului pe principiul „şi mă-ta a fost curvă în portul Constanţa…”, într-o hărmălaie de nedescris. În acest răstimp istoria trece pe lângă noi, Europa trece pe lângă noi…

Mă gândeam că din 2008, de când a izbucnit criza, nici un analist mogulian nu s-a aplecat asupra modelului islandez. În principiu, şi scurt, acesta se rezumă la: cetăţenii care au vrut să-şi exprime nemulţumirea faţă de distrugerea ţării s-au adunat, în fiecare sîmbătă, în faţa Guvernului, să spună ceea ce gândeau. Sâmbetele toamnei anului 2008, unite de mişcarea Vocile Poporului, au adus anunţul dizolvării Parlamentului, din 23 ianuarie 2009, şi a convocării electorale. Islandezii nu s-au oprit aici. Au zgâlţâit guvernul din temelii, i-au urmărit pe bancherii care i-au dus în faliment şi au spus “Nu” unui referendum pentru înapoierea Marii Britanii şi Olandei a unei datorii de 4 000 de milioane de euro. Mai mult: au format o adunare de 25 de cetăţeni aleşi pentru a duce la bun sfârşit o reformă constituţională. O revoluţie în tăcere în mijlocul prime-time-ului mediatic al revoltelor arabe! Sigur, se poate spune că modelul islandez se poate aplica la 32.000 de locuitori! Păi, propun să-l experimentăm la nivelul judeţului Caraş-Severin, care are cu doar 40.000 mai mult! Dacă iese… aplicăm la nivel national. Revolte ale unei generaţii fără speranţă, care au crescut şi s-au maturizat în timp ce tinerii francezi, italieni, englezi şi greci protestau pe străzi pentru a dezaproba planurile de austeritate folosite de Europa pentru a reacţiona faţă de puternica recesiune economică. Spania îşi aştepta timpul potrivit. Democracia Real Ya! (Democraţie Adevărată Acum), număra printre propunerile sale vreo 40 de puncte care merg de la controlul absenteismului parlamentar, la reducerea cheltuielilor militare. Iar între adeziunile la această mişcare apar deja vreo 500 de ONG-uri de toate tipurile! Dar nici un partid!

Florin I. Bojor, Preşedintele PIRUM, a participat la manifestaţia din Piaţa Catalunia din Barcelona împotriva partidelor “moderne”, tradiţionaliste, „care au uitat de lume, închizându-se într-un muzeu al ideologiilor şi măsurilor incompatibile cu realitatea”. PIRUM (http://pirum.wordpress.com/) este un partid postmodern. „Ideologiile (dreapta, centru, stânga), după revoluţia intelectuală franceză (mai 1968) şi căderea comunismului în Europa (1989-1991) sunt un discurs anacronic. Oamenii nu mai cred în ideologii şi acest lucru o mărturiseşte mediul academic şi acum manifestaţiile din stradă. Prin urmare, “zoon-ul politicon” cum defineau grecii omul în interacţiunea sa cu societatea înseamnă acum o grijă pentru spaţiul public în termeni de eficienţă, transparenţă, pragmatism şi bună organizare, unde forţa exemplului este singurul model viabil, etc. Orice discurs politic modern: ideologic în Europa secolului 21 este o relicvă de muzeu… Oamenii din stradă demonstrează acest lucru: discursul ideologic al modernităţii (dreapta, stânga, centru) nu mai este actual. Postmodernitatea cere idei de configurare a proiectului politic concret!”, spune preşedintele PIRUM, Florin Bujor, pe blogul organizaţiei.

Potrivit paginii web, la constituirea Partidului Românilor din Spania, PIRUM (Partidul Iberic al Românilor) s-au stabilit ca principii generale ale mişcării noi înfiinţate: „regenerarea României şi a mentalităţii românilor; unitate (unirea Basarabiei cu România) şi regionalism (descentraliare şi autofinanţare)”.

Două exprimări separate ale unei idei identice! Exprimată la diferenţă de câţiva ani!

mb

 

Mario Balint

Mario Balint

Ziarist profesionist din 1990. Jurnalist, analist şi consultant de securitate. Activităţi jurnalistice în presa scrisă, televiziune, radio. Fondator de publicaţii, realizator de emisiuni. De peste 20 de ani, corespondent de război. Corespondent special al Radio România Actualităţi. În prezent, redactor şef la Radio România Reşiţa. Autor a 16 volume de proză, reportaj, fotografie şi eseu. Studii de jurnalism şi securitate.

%d blogeri au apreciat: