Pages

Categories

Search

 


A treia cale – gherila micilor proprietari

Mario Balint
Scris de
17/06/2015
Comentariu, Featured, Politic
Nici un comentariu
Calitate:

În lumea asta, a datului cu părerea, competenţele şi rivalităţile se amestecă periculos. Oricine poate spune orice, poate formula întrebări tâmpite fără să aştepte răspunsul celor în drept să formuleze răspunsuri, numai aşa, de dragul de a se auzi, graseiat pe posturile naţionale de televiziune. O importanţă bezmetică şi stridentă, autosuficientă şi auto-indusă care nu-i lasă să vadă, pe aceşti aşa-zişi formatori de opinie, moderatori sau jurnalişti incisivi, că sînt la fel de vinovaţi pentru dezastrul în care ne aflăm, ca aceeia pe care se prefac că-i critică! 
Departe de deşerturile din Iraq sau Afghanistan scrutez „deşertul” de acasă. Asta nu pentru că Republica Moldova, de exemplu, forțat pro-europeană și rusă în suflet, nu ar fi mai puţin interesantă decît luptele de la Baiji, de exemplu! Nu, ci pentru simplul fapt că lucrurile se petrec aici tot „pe româneşte”, iar ţărişoara asta, într-o echilibristică permanentă între spaţiul rus şi o Românie fanariotă, va cunoaşte, din păcate, din plin „beneficiile” capitalismului multilateral dezvoltat, foarte curînd, ca spațiu de manevră al Europei, tot spre stepa rusă, pe care nici un occidental nu s-a străduit să o cunoască cu adevărat! Un spaţiu paradoxal, care nu face parte din „Europa”, dar cu cetăţeni care, în proporţie impresionantă, deţin cetăţenie europeană. Un spaţiu cu oameni blajini, care furnizează specialişti în securitate şi tehnică militară din munţii Afghanistanului pînă în jungla africană. Un spaţiu care se revendică din Doina eminesciană, dar este tablă de ţintar pentru marile puteri! 
Regret vremurile în care făceam fotografii pe marginea traseelor de raliu sau viteză în coastă şi cînd revista „rally-racing magazin” îmi dădea libertatea să nu mă gândesc la lucruri urâte. Îl invidiez pe Dan Beşliu care a ştiut să construiască un „freelancer” departe de incertitudinile politicului. Regret că proiectul „Reporter Special”, derulat la Radio România Actualităţi pe burtă, fără nici un fel de sprijin din partea conducerii SRR, deşi proiectul s-a bucurat de audienţă, iar formate asemănătoare, în Europa, beneficiază de sume consistente şi îmbunătăţiri an de an. 
Regret că de fiecare dată când vorbesc cu tatăl meu trebuie să-l lămuresc că ţara despre care vorbeşte atât de frumos, nu a mai rămas decât în cărţi, că adevărata Românie nu mai este decît o coajă, goală de conţinut, un spaţiu inert care, oricum, nu ne mai aparţine! Poate de aceea, nici emisiunea RS nu trebuie să meargă mai departe. RS a arătat ascultătorului o altă faţă, o Românie profundă, menită să ridice întrebări, să trezească conştiinţe, scuzaţi cacofonia! 
În spaţiul virtual al datului cu părerea, în contradicţie cu istericii mei confraţi, voi spune din nou, ceea ce nici o „realitate” nu vă va spune în „fabrică” şi nu va deschide lumea niciodată cu astfel de afirmaţii! România de astăzi nu mai este o „ţară pe care tatăl meu o recita”! Este un nod, un punct de întâlnire, un ghem, unde se întâlnesc şi se împletesc reţele de colonizare: culturală, ideologică, economică şi informativă. Am scris de mii de ori că România se află în plin război de 25 de ani. Specialiştii militari îl numesc „război permanent”, care înlocuieşte bocancul militarilor cu enunţurile sforăitoare ale think-tank-urilor, regulile multinaţionalelor, îndoctrinarea democratică a mass-media. În această viermuială, să nu-şi închipuie Badea Gheorghe, omul României de la firul ierbii, o regiune destructurată şi tot mai mult fără identitate, că sintagma „interesele globale ale României” se referă cumva la el, sau la Doda Floarea! Din potrivă! Nu înseamnă nimic altceva decît interesele acestor reţele interconectate pe un teritoriu care acum nu-i mai aparţine, dar este aburit de agenţii şi bufonii actualului sistem! Pentru el, hoarda asta isterică de maimuţe urlătoare, giboni şi babuini nu face nici cât un scărpinat în cur! 
Cred că e timpul ca Badea Gheo şi doda Floare să nu se mai uite în gurile hulpave ale acestor nenorociţi! Şi dacă nu sunt în stare să pună mîna pe furci şi pe topoare să pornească o răscoală (că de ajutorul armatei să pună de-o revoluţie militară… nici nu poate fi vorba!) atunci să apuce pe a treia cale, cum spun specialiştii! Adică, să privească în jur şi să conştientizeze că nu poţi scăpa de neajunsuri decât în libertate. Ori, liber nu poţi să fii atîta timp cît eşti sclavul sistemului! Capitalismul popular face prozeliţi din Argentina (unde muncitorii au preluat fabricile distruse de moguli) şi până în Italia unde sărăntocii nefericiţi de ieri, au devenit prosperii oameni liberi şi autonomi în Val D,Aosta, de exemplu! Cred că e bine să realizăm că e de preferat să ne întoarcem spre tradiţionalismul de bun simţ, aducător de prosperitate, decât să aşteptăm ca politicile economice să fie imaginate la Bruxelles şi montate într-o Românie buimacă şi prea obosită să mai riposteze. 
A treia cale este un fel de a riposta! Este gherila micilor proprietari, producători şi beneficiari, a celor mulţi, săraci şi deznădăjduiţi, împotriva războiului continuu pentru dezagregare identitară!

 Este… o utopie?

mb

 

Sursa foto: cuvantul+ortodox.ro

Mario Balint

Mario Balint

Ziarist profesionist din 1990. Jurnalist, analist şi consultant de securitate. Activităţi jurnalistice în presa scrisă, televiziune, radio. Fondator de publicaţii, realizator de emisiuni. De peste 20 de ani, corespondent de război. Corespondent special al Radio România Actualităţi. În prezent, redactor şef la Radio România Reşiţa. Autor a 16 volume de proză, reportaj, fotografie şi eseu. Studii de jurnalism şi securitate.

Alte articole scrise de