Despre putere Despre putere
La 3 iulie 1771 are loc momentul solemn al aprinderii focului celor două furnale reşiţene, Franciscus şi Josephus, sfinţite de călugărul franciscan Mihail Gozdici.... Despre putere

La 3 iulie 1771 are loc momentul solemn al aprinderii focului celor două furnale reşiţene, Franciscus şi Josephus, sfinţite de călugărul franciscan Mihail Gozdici. Şi asta pentru că în urma păcii de la Pasarovitz (Pojarevac) -1718 -, Banatul a trecut sub dominaţia Imperiului habsburgic care, pentru a-şi asigura o sursă de venituri cât mai rentabilă şi pentru a-şi consolida dominaţia economică şi politică, a încredinţat reorganizarea Banatului generalului Mercy. Acesta a acordat o atenţie deosebită reorganizării exploatărilor miniere, precum şi reorganizării exploatărilor metalurgice. A făcut o serie de colonizări cu lucrători germani, renumiţi pentru seriozitatea, rigurozitatea şi precizia tipică, ceea ce a făcut ca industria minieră şi metalurgică să ia avânt. În anul 1851 s-au produs pentru prima dată, la Reşiţa, şinele de cale ferată necesare liniei Oraviţa-Baziaş, iar, ceva mai târziu, în 1872, s-a produs prima locomotivă. Toate aceste elemente de istorie, patriotism şi mândrie locală sunt ingredientul pentru PUTERE. Reşiţa ERA O PUTERE, atât în domeniul industrial, dar şi al organizării sociale, al finanţelor, al schimburilor economice, al culturii.

Dar, ce înseamnă PUTERE? Extraordinar de sintetic, puterea înseamnă RESURSE, STRATEGII ŞI… REZULTATE! Doar analizând, fiecare în propriul fotoliu, fiecare element în parte ne putem da seama dacă deţinem, sau nu, PUTEREA. Şi când vorbim de Naţiune şi Stat, celor trei alemente pomenite anterior îi mai adăugăm unul – esenţial, după părerea mea! -: PRESTIGIUL! În ciuda globalizării, deocamdată, referenţialul în studiile internaţionale de securitate îl reprezintă „statul naţiune”! Securitatea este definită ca securitate naţională, iar modelul operaţional al acesteia cuprinde, în primul rând, o viziune clară asupra interesului naţional, dar şi o evaluare a resurselor. Interesul naţional al statului naţiune are consistenţă atâta timp cât în construcţia sa sunt integrate o serie de aşteptări şi deziderate sociale, numite „valori”: bunăstare, libertate, securitate, identitate (Ionel Nicu Sava, „Studii de securitate”, Ed. Centrul român de studii regionale, 2005, pag.155). Pe de altă parte, valorile ţin de structura culturii. Prin urmare, INTERESELE sunt expresia unei cristalizări istorice a resurselor ideaţionale, a stilului de gândire colectiv transferat instituţiilor politice care administrează chestiunile unei epoci (I.N.Sava, op.cit). Cu alte cuvinte, putem spune că sursa creşterii securităţii şi statalităţii este plasată în cultura naţională, pentru că mecanismele interne culturale sunt capabile să ofere modele alternative. Fondul cultural al unei naţiuni este sursa creşterii sale!

Dacă ne uităm la statul-naţiune România, ce vedem? O încremenire în proiect! O societate anomică incapabilă să se mişte, dar să evolueze! O ţară, localizată în spaţiu, dar anacronică şi atemporală, pe care, pare, că nici Apocalipsa nu o va ajunge decât peste 100 de ani, distanţa care ne separă de lumea civilizată! Lumea îşi face o retrospectivă pentru a se putea pregăti de viitorul „joc”. România dezvoltă discuţii sterile, de secol 19, la toate nivelurile administraţiei. Avem o ţară mult prea polarizată social, conform specialiştilor. Clasa de mijloc este reprezentată de doar 3-5 procente, în timp ce ocupăm locul 2, după Rusia, în ceea ce priveşte numărul de oligarhi! Racordarea noastră cu Occidentul, spre care tindem, este inexistentă: infrastructura rutieră nu există, nici după 25 de ani, iar cea feroviară este o glumă proastă: viteza medie de deplasare a mărfurilor, pe calea ferată românească este de doar… 27 km/h! După 25 de ani de bulversare a sistemului de învăţământ, constatăm că avem o slabă calitate a educaţiei pe „relaţii internaţionale”, deci, nu avem specialişti care să comunice cu omologii lor de la Est de Szeged! Ne lipsesc şi studiile prospective în toate domeniile, dar „cunoaşterea” şi „expertiza”, resursele nr.1 în societatea sec.21, sunt date, sistematic, la oparte! Doctoratele politice par să nu se mai sfârşească, în timp ce Doctorii adevăraţi sunt dispreţuiţi! Priviţi în jur şi veţi constata că marea majoritate a „elitei” e construită pe loialitate şi nu pe competenţă! Aici, la noi, „elita” spune: Banatul de Munte, pentru că liderul judeţului, Sorin Frunzăverde, spune Banatul de Munte, şi nu pentru conceptul istoric al Banatului. Un Banat pe care ungurii – atât de blamaţi! – l-au construit pe MERITOCRAŢIE, altfel decât Transilvania! Meritocraţia este neimportantă, important este, doar, să te pliezi pe discursul briliant al Liderului!

Este România un stat puternic? Deloc! România este generator de insecuritate, iar factorii sociali care o generează sunt: sărăcia, subdezvoltarea, mortalitatea, scăderea demografică, bolile, epidemiile, alimentaţia artificială!  Sfârşitul unei lumi tihnite, în ultimii 30 de ani, pe putregaiul căreia, se naşte o altă lume, o altă orânduire, despre care nimeni nu poate să spună, cu exactitate, cum va arăta! Singura certitudine pe care o putem avea este lipsa de certitudine! Acest malaxor istoric este prielnic revoluţiilor şi reformelor structurale profunde. Precum în 1771 la Reşiţa!  

mb

Sursa foto: romaniaregional.ro

Mario Balint

Mario Balint

Ziarist profesionist din 1990. Jurnalist, analist şi consultant de securitate. Activităţi jurnalistice în presa scrisă, televiziune, radio. Fondator de publicaţii, realizator de emisiuni. De peste 20 de ani, corespondent de război. Corespondent special al Radio România Actualităţi. În prezent, redactor şef la Radio România Reşiţa. Autor a 16 volume de proză, reportaj, fotografie şi eseu. Studii de jurnalism şi securitate.

%d blogeri au apreciat: